Târfa care a devenit femeie

60 - Sfârșit

  (Ascultați piesa de final, de mai sus, pe durata citirii)

  Gina plângea mergând într-o direcție necunoscută. O tortura gândul la ce o fi crezând Gabriel despre ea, la ce credeau ceilalți despre ea, ce o fi vorbit cu taică său, cu maică sa, pur și simplu nu credea că va rămâne mută fără a avea un cuvânt de spus. Încercase să-i explice, dar el nu a vrut să asculte. Nu îl condamnă, avea dreptate orice ar fi spus și nu putea să treacă cu vederea faptul că ea îi ascunsese acest lucru important. Dar cum să-i fi spus de propriul lui tată, pe cine ar fi crezut, pe ea sau pe tatăl lui?! Răspunsul i se părea destul de clar.

Avea nevoie de un prieten, de un sprijin, pe cineva căruia să îi spună păsurile, dar rămăsese singură și nu mai îndrăznea să apeleze la nimeni de frică să nu provoace alte probleme. Se opri pe o canapea de lângă o alee împădurită, moment în care sună Christian. I-a răspuns tristă, dar nu i-a menționat devaratul motiv pentru care vorbea în doi peri. Christian știa că ceva nu este în regulă și o întrebă dacă are legătură cu John. Gina tăcu o clipă, apoi îi zise ceea ce nu credea că o să audă vreodată.

— Îmi pare rău, Christian, dar John a murit. A fost împușcat mortal.. nu știu dacă te bucură sau te întristează această veste, dar dacă ai nevoie de cineva cu care să vorbești, eu sunt aici. Totuși... Cred că ar fi mai bine să mergi la secție să afli despre ce e vorba, oricum..te vor căuta ei.

— Da...Așa am să fac, răspunse Christian cu un tremurat ușor în voce și închise.

  Deznădăjduită, se refugie până la urmă în brațele Tinei. Ciocăni în repetate rânduri și cu chiu cu vai, răspunse. Era uimită să o vadă în pragul ei, după ce nu mai dăduse nici un semn de atâta timp. Chiar dacă îi spusese să nu o mai caute, Tina își dorea să nu asculte și să nu se îndepărteze de ea. Își dorea numai să nu o vadă lumea că umblă cu o stricată ca ea și să nu-i tulbure viitorul strălucit care o aștepta. Era prietena ei cea mai bună și îi lipsise mult.

— Te rog, te implor, nu închide! Am mare nevoie de tine, o rugă Gina printre lacrimi și Tina se înmuie numaidecât. O primi înăuntru și oferi consolare.

— Și acum ce ai să faci? El te va căuta și te va găsi! Ce îi vei spune atunci?

— Nu știu, Tina, nu știu cum aș putea să-i explic, nu știu dacă mă va ierta pentru tot... Îți dai seama...pentru toate greșelile mele nu ar merita să stea lângă mine și să-i complic viața. Mai bine ar fi să își vadă de drumul său și gata...

— Dar nu ești sigură...o completă Tina.

— Nu...îl iubesc așa de mult, dar port o vină imensă! Simt că l-am rănit și l-am trădat cum nu s-ar fi gândit vreodată...doar nu crezi că va veni să-mi spună că nu-i pasă de nimic și că mă iubește. I-am cauzat probleme mari...tatăl lui a ucis un om. Nu știu cum o va scoate la capăt...

— Știi, Gina...mi se pare că renunți prea ușor. Ai aruncat bomba și ai fugit...părerea mea e că ar trebui să înfrunți situația. Cel mai corect!

— Nu știu... Poate că ai dreptate, dar mai aștept puțin să se liniștească apele. Mi-am închis și telefonul, să nu mă sune...și..

Soneria țârâi dintr-o dată și fetele se opriră din vorbit.

— Aștepți pe cineva?

— Nu...poate e Vince. Locuim împreună de două luni.

— Serios?

— Da...e un nenorocit de care sunt îndrăgostită.

Gina surâse slab fiindcă nu prea o cuprindea veselia în acea stare. Prietena ei se îndreptă spre ușă să afle cine o caută. Spre surprinderea ei, aflase că nu era ea cea căutată ci prietena ei suferindă.