Târfa care a devenit femeie

24

  Gabriel și Gina, stătuseră îmbrățișați timp îndelungat după lunga partidă de amor în sunetele ploii ce bătea în geam. Odihna era mai plăcută la pieptul lui Gabriel. Își ridică privirea spre el și înfipse bărbia în mușchiul pieptului, zâmbind. Sclipirea jucăușă din ochii ei, îl molipsiră și o strânse mai tare amuzându-l mimica feței ei.

— Ce mă privești așa? o întrebă nedumerit?

— Te privesc cum?

— Nu știu, ai o intenție ceva nostim oricum...

— Nu, nimic. Doar că mi-a plăcut, îmi placi tu și îmi place să aud ploaia când mă răsfăț în brațele tale.

  Bărbatul surâse și o sărută, apoi reveniseră la poziția inițială.

— Și mie îmi place să stăm așa cât se poate de mult. E liniște în ciuda ploii, e dragoste în ciuda relației și sunt eu aici, în ciuda Larei.

  Fata râse tare, colorând atmosfera, ca mai apoi Gabriel să o acompanieze.

— Ce bine ai zis-o pe asta! preciză Gina și continuară giugiuleala ca doi amorezi prin așternut.

  Mai târziu, spre seară pe la vreo șapte și jumătate, se hotărâseră să se ridice și ei din pat cu gândul de a mânca ceva. Gabriel își trase pantalonii și o cămașă boțită pe care o încheiase strâmb, lucru care i se părea sexi Ginei, în timp ce ea intră la duș.

   Stând pe marginea patului în așteptarea Ginei, cineva suna la ușă. Era un lucru ciudat la acea oră să vină cineva la Gina acasă, mai ales pentru simplul fapt că nimeni nu venise și nu o vizitase de când stătea la ea. Mai întâi întredeschise ușa la baie și îi comunică Ginei, faptul că era căutată.

— Răspunde tu, că vin și eu imediat, strigă fata moment în care pipăia prosopul să-și șteargă ochii.

— Bine, voi deschide eu.

  Gabriel merse agale către ușă și deschise. În prag și în fața lui, nebănuita Lara. Primul gând care îi venise în minte, era frica de a nu o pierde pe Gina. Se gândea că ori venise să-i spună despre invenția cu sarcina, ori să facă alte idioțenii ca să-i dezbine. Fața lui acră o întâmpină cu dezgust și furie pe viitoarea fostă nevastă, pe când ea afișa același zâmbet forțat de constipată.

— Ce e cu tine aici, la ora asta?

— Oh, se pare că ați trecut la fapte mari...îi zise ea cu ironie privindu-l din cap până în picioare.

—  Măcar eu am făcut-o în alte circumstanțe, nu în fața ta, cu o prietenă de-a ta și nici când credeai că totul e roz. Dar nu cred că de asta ai venit, ca să vezi dacă suntem chit sau nu...ce vrei?

— Nu am venit să vorbesc cu tine...am venit să vorbesc cu noua ta femeie. Unde e? întrebă Lara și îndrăznise să facă un pas pe lângă el, înainte ca Gabriel să o apuce de braț și să o dea afară pe ușă.

  Gina, ieșise între timp de la baie și apucă să se îndrepte către ei, dar se opri înainte să o vadă Gabriel și Lara, ascultând divergența dintre cei doi.

— Pleacă și vezi-ți de treburile tale! Dă-mi pace o dată femeie! Nu vezi că nu te mai vreau? Semnează actele și nu mai apela la tot felul de lucruri ca să mă faci să vin acasă. Nu mai ai loc în viața mea și nu mai exiști pentru mine, ai înțeles? Nu-mi poți pune în cârcă un copil care nu e al meu!

— Gabriel... dacă nu vii înapoi, îi voi spune tatălui tău cu cine umblii și unde stai. Nu cred că ai vrea să vină el aici...

— Să vină! Ce crezi, că mi-e frică de tata sau de cineva? Sunt destul de matur să decid unde stau și cu cine! Îl aștept dacă e musai să-i dai raportul, acum pleacă!

— O să-ți regreți faptele, îți jur! promise Lara cu un calm impresionant.

— Fă tot ce poți! rosti Gabriel ca pentru el și apoi intră în casă, încercând să se adune.

  În fața lui, Gina îl privea din ușa dormitorului. Nu exprima nicio reacție clară, dar știa că auzise tot. Privirea lui alunecă în jos apoi din nou spre fată. Nu făcea nicio mișcare să-i dea de înțeles că nu auzise conversația lor dar porni spre bucătărie fără să-l întrebe despre cine sunase la ușă.

— Gina... rosti Gabriel, simțindu-se cu musca pe căciulă.

  Fata deschise frigiderul și scoase niște unt de arahide și gem de cireșe, pentru a face niște sandvișuri, apoi luă câteva felii de pâine dintr-un dulăpior și începu să întindă untul pe pâine.

— Gabriel! îl opri ea continuând acțiunea cu gemul. Nu m-aș simți atât de vinovată dacă aș bate-o din nou pe Lara, cat aș fi dacă aș despărți un tată de copilul său... iar cu asta înțelegi unde bat.

— Gina, eu nu am mai fost împreună cu Lara de aproape șase luni... Acum patru luni s-a operat de chist și nu puteam să mai întreținem relații intime vreo lună, două, apoi când am vrut eu nu a vrut ea și tot așa. Devenise o relație platonică, până când am prins-o în acea ipostază la firmă. Acum nu poate veni la mine să-mi spună că voi fi tată, cu scuza că s-a întâmplat când eram beat. Toată lumea știe că eu nu beau să cad lat și atunci când o fac, nu mai sunt bun de nimic. Nu pot să cred că s-a gândit la așa ceva.

 Gina îi întinse două felii de pâine cu unt și gem pe o farfurie, neschimbându-și mimica feței. Tot tristă era.

—  Ai auzit tot?

— Da.

— Înseamnă că știi de tata și că va veni aici... Va încerca să te convingă să mă lași în pace, va încerca să-ți dea bani și da! Ar recurge la orice ca să mă întorc acasă și să mă prefac că nimic nu s-a întâmplat. Ai accepta asta?

  Gina lăsă tot ce avea în mână și veni în dreptul lui. Îl sărută atât de pasional și de neînțeles, bulversându-l pe Gabriel.

— Să vină! îi spuse ferm și îl privi în ochi pătrunzător. Pot trece peste orice și peste oricine pentru tine, dar dacă acel copil e al tău, trebuie să-ți asumi responsabilitatea...

Gabriel o strânse în brațe, simțind cum iubirea pentru Gina înflorea și mai tare, simțea cât de specială și dragă îi este convins că ea e sufletul lui pereche.

— Îți promit că voi face teste până mă conving de adevăr. Până la urmă ai dreptate, nu se știe ce a pus la cale Lara fără să știu, dar voi afla.

  Fata oftă și zâmbi.

— Hai să dormim că mi s-a făcut și frig, mârâi la pieptul lui.