Târfa care a devenit femeie

56

— Nu pot să cred că se întâmplă asta! Cum poate să fie atât de crud și nemilos? Christian, nu pot să mă gândesc decât la faptul că John nu e fratele tău...nu-ți seamănă deloc! Ce s-ar fi întâmplat oare dacă nu te-ai fi întors să mă cauți?

  Gina conducea cu viteză, lucru care îl făcea pe Christian să se teamă de consecințe. Nu părea să fie capabilă să controleze situația, fiindcă nu era lucidă în totalitate. Tremura de frică și de nervi din toate încheieturile, având impresia la un moment dat că va smulge volanul din bord.

— Nu te mai gândi la asta, Gina, te rog să te concentrezi la condus. Plouă și e întuneric, nu vreau să pățim altele.

— Dumnezeu mi te-a trimis...altfel nu-mi explic...sunt atâtea lucruri care le-am câștigat suportând multe și nu vreau să le pierd din cauza fratelui tău psihopat! Înțelegi?

— Înțeleg... Te rog să încetinești acum, îi zise Christian punând mâna pe genunchiul ei.

Un fior rece o străbătu pe șira spinării și privi o secundă la acul kilometrajului, apoi încetini regulamentar.

— Ai dreptate... Îmi pare rău...nu mi-am dat seama.

— În fine, mă bucur că ți-ai revenit puțin...deci? Unde mergem și cine e persoana asta la care vrei să ceri ajutor? Sper că nu e polițist altfel locul la nebuni mi-e asigurat.

— Nu...stai liniștit...această persoană e iubitul meu cu care locuiesc. Gabriel Blake.

Christian își simți inima bătând la gât. Îl cunoștea și știa că venea pe la fratele său uneori, dar nu îl văzuse niciodată. Nici nu știa dacă Gabriel avea habar de existența lui.

  — Știi că mă duci în gura lupului, nu-i așa? Gabriel e cel mai bun prieten al lui John! Ai de gând să ceri ajutor tocmai lui? Nu vreau să cred că ești la fel de nebună ca John...

—  Ai încredere în mine! Prietenii buni nu au secrete nu-i așa? Se pare că fratele tău nu e așa de bun cum pare în ochii lui Gabriel... Îl cunosc și stiu că dacă ar fi știut de existența ta, n-ar fi stat cu mâinile în sân, ba chiar te-ar fi scos de acolo...din pivnița aia de care spui... Nu-ți face griji...el va ști ce e de făcut!

— Să dea Domnul să fie precum spui, dar crede-mă că John e mult mai viclean și o să răstorne orice situație cu susul în jos doar pentru a face totul în favoarea lui...

— M-ai ajuta mult dacă nu ai fi așa pesimist! Trebuia să-i spun lui Gabriel de atunci când am auzit conversația voastră!

  Peste puțin timp, ajunseseră la firmă. Gabriel văzuse mesajul Ginei și aștepta îngrijorat la culme în biroul său, ca iubita lui să apară.
   Când intră pe ușă, se aruncă direct în brațele lui și îl strânse cu dragoste. Peste umărul ei, îl privea încruntat pe Christian. Nu știa ce e cu el și nici cu ea, dar era nerăbdător să afle. Christian îl salută cu reținere pe Gabriel și se uita la Gina pentru a ști ce urma să facă. Trebuia să ia cuvântul și în numele lui fiindcă se temea de reacțiile lui Gabriel cu privire la John. Învățase cu timpul să nu aibă încredere în nimeni, ridicând un zid de apărare în jurul inimii sale. Doar în Gina se încredea, poate fiindcă și ea intrase în aceiași categorie cu el, amenințați de John.

— Stai jos, Christian, îi voi povesti eu lui Gabriel.

Tânărul se așeză pe un fotoliu, iar Gina lângă Gabriel pe canapea.

— Ce să-mi povestești, iubito, ce e cu voi, cu tensiunea asta? Nu înțeleg nimic...

— Nu-l recunoști pe Christian? îl întrebă mai întâi ca să stabilească prezentările.

— Ar trebui?! Nu știu cine ești? Tu mă cunoști? Sau ne știm de undeva?

  Christian se uita din nou la fată, confirmându-și tăcut unul altuia că Gabriel nu știa de Christian și nici nu le dăduse de înțeles că-și amintește de el de nicăieri.

— E fratele lui John. Cel pe care l-a dus la nebuni, fără motiv!

— Cum adică ? Nu mai înțeleg nimic! Vorbiți de John, prietenul și avocatul meu??

— Da, ...și profesorul nostru!

  Gabriel rămăsese cu gura căscată de uimire în fața acestor adevăruri de necrezut. Gina și Christian începură să-i explice cu lux de amănunte tot ce știau de el, de amenințări și de avansurile cu privire la iubita lui. Era șocat de cele auzite și nervos peste măsură din cauza faptului că cel pe care îl considera ca un frate, râvnise la femeia lui.

— Te-a atins??? A îndrăznit să se dea la tine?

— Nu e important asta, mulțumită lui Christian nu s-a ajuns la lucruri mai oribile, dar iubitule...e un criminal! Eu îl cred pe Christian. Îl cred fiindcă e sincer și blând, pe când John e pervers și șantajist! Nu mă amenința, dacă nu se simțea vinovat de tot ce am auzit de la el și Christian!

— Nu pot înțelege cum s-a ajuns la asta...răspunse Gabriel îngrozit. Dar cum s-a petrecut totul? De unde știi că el a ucis-o pe această fată și de ce? Cine era această Shelly?

  Christian povestise totul pe larg, dar concluzia era aceiași. John era un criminal.

— Shelly era colega mea, avea doar 17 ani și prin diferite amenințări, a obligat-o să se culce cu el. Ea a acceptat, mi s-a confesat apoi mie, pentru că eu îi prinsesem într-o zi când m-am întors din tabără. Una în care Selly nu a fost. Și la câteva zile, am găsit-o în living, înjunghiată. Încă respira, iar primul lucru pe care l-am făcut, a fost să scot cuțitul din abdomenul ei. Nu știu cum s-a nimerit, că John și poliția au intrat apoi pe ușă și m-au văzut așa, ca și cum eu aș fi făcut-o...iar John...

— Ce a făcut? întrebă Gabriel sperând că nu putea fi mai crud de atât..

— Se purta de parcă voia cu tot dinadinsul să mă facă nebun, eu știam că el o făcuse și încerca să mi-o arunce mie în cârcă...scosese chiar și un certificat psihologic în care demonstra cu cea mai mare falsitate, că eu am probleme psihice.

— Ce nemernic...și eu îl consideram cel mai bun prieten al meu, iar el e un mare nenorocit! A râvnit la femeia mea și și-a închis propriul frate la ospiciu...O să-l fac să plătească cu vârf și îndesat!

Christian se simțea în siguranță alături de Gina și Gabriel, fiindcă promiseseră să-l ajute să scape de John. Prin urmare aceștia conveniseră să rămână în biroul lui Gabriel până mâine pentru a găsi o soluție și un loc mai sigur în care să stea, departe de fratele său.

— Mulțumesc, Gabriel și ție Gina!

— Ne vedem mâine dimineață. O să venim mai devreme să stabilim ce e de făcut și o să chem și un avocat să ne sfătuiască poate redeschidem cazul și vei fi achitat de acest renume creat de John...

După plecarea lor, Gina era conștientă că trebuia să-i spună în particular lui Gabriel despre amenințările cu trecutul. Abia atunci începuse să se teamă de umbra rușinii...