Târfa care a devenit femeie

29

   Gabriel aproape că zbură de fericire spre casă, abia așteptând să-i spună Ginei ce aflase. Trecu pe lângă o bătrână care vindea flori de câmp și brusc îl lovi ideea de a o surprinde pe Gina cu un buchet. A pus o frână cât a putut de dur și a dat înapoi până în dreptul bătrânei.

— Bunico, dă-mi un buchet de flori din cele mai frumoase, îi zise Gabriel după ce lăsă geamul în jos.

  Bătrâna începu să numere florile pentru a-i face un buchet și pentru a se socoti bine cu acesta, dar el n-avea atâta răbdare. Coborî jos din mașină și luă tot buchetul imens din coșul de nuiele al femeii, apoi îi plăti înzecit.

— Le iau pe toate, sărut-mâna! îi zise Gabriel și urcă înapoi în mașină.

— Să fii sănătos, îi ură femeia, sigur fata e drăguță și merită toată atenția, tinere!

   Sigur merită...Se gândi Gabriel cu ochii în dreapta spre flori și acceleră să ajungă mai repede. Sigur îl aștepta îngrijorată văzând că se înserează și nu mai vine, iar pe lângă asta, nici baterie nu mai avea. Telefonul era mort!

Se lăsa întunericul din ce în ce mai des. În schimbul ideilor ce-i cutreierau mintea lui Gabriel, Gina fusese chiar foarte ocupată în lipsa lui.

  Bărbatul intră pe ușă cu florile în brațe și cu ochii după Gina. Pe ea n-o vedea, dar putea ghici unde se afla, ghidându-se după miros. Fata gătea la bucătărie fredonând în legea ei o melodie veselă, iar el se uita la ea din prag, zâmbind. Era cu spatele la el și cu fața spre aragaz unde amesteca într-o tigaie. N-o văzuse niciodată în acea postură de gospodină care să gătească. Habar nu avea că știe să gătească fiindcă lui nu-i gătise niciodată de când stătea la ea. Ori făcea niște omlete ușoare și rapide, ori comandau ceva din oraș.

   Se apropie încet de ea după ce a pus florile pe masă și o apucă ușor îmbrățișând-o de la spate în față, sărutându-i pielea catifelată de pe gât și de pe umăr. Gina zâmbi plăcut surprinsă, îl cunoștea după gesturi, după parfum și după prezența lui inconfundabilă. Se întoarse să-l răsplătească cu un sărut pasional și plin de iubire.

— Ai venit...șopti ea punând fruntea pe pieptul său ferm, căci era mai înalt ca ea cu jumătate de cap.

— Întotdeauna mă voi întoarce la tine, unde îmi e cel mai bine! Ți-am luat flori, îi zise Gabriel și i le puse în brațe.

— Sunt superbe și sunt impresionată! Ai cumpărat o grămadă... constată ea.

Gabriel râse.

— Le meriți pe toate. Nu știam că știi să gătești, schimbă el subiectul, ce faci bun?

— Rață la cuptor și...

— Nu mai spune! o întrerupse. Ești perfectă! Avem și vin?

— Avem și vin, confirmă Gina.

— Super! Tu vii cu mâncarea și vinul, eu cu veștile bune!

— Vești? Ce vești? se interesă fata imediat.

— Mă duc să fac o baie până termini și îți spun..

— Nu...Gabriel, nu mă ține în suspans, spune-mi! ciocăni ea în ușa băii, dar el nu avea de gând să iasă.

— Îți spun la masă iubito, intru la baie acum!

  Fata pufni dezamăgită și se întoarse la bucătărie deja gândindu-se la ce avea de spus, dar cum se dădu după treabă, uită de ce avea să-i spună Gabriel și începu să așterne mâncarea pe farfurii.

Chipeșul Gabriel ieși din baie într-un halat alb și pufos, develind un piept lucios și ferm, ce o făcu pe fată să se cutremure.

— Nu te schimbi să mâncăm? Îl întrebă Gina ocolindu-și privirea de a lui.

— Nu mai poate aștepta cinci minute?

  Gabriel se apropie de ea cu gânduri obscene și o sărută pe frunte, pe obraz, pe gât, până o săltă în brațe cu totul.

— Gabriel, ce faci? Lasă-mă jos...trebuie să mâncăm! se împotrivi pe moment, însă când trecu pragul dormitorului, deja rața se putea și congela pe masă.

  Mai târziu, stăteau îmbrățișați în pat, fără să se mai gândească la altceva decât la cât de bine se simțeau unul lângă celălalt.

— E incredibil...Lara a fost de acord să mi te lase mie? Îmi vine greu să cred că după ce și-a arătat micuța fiară din ea ca să te recâștige, a renunțat pur și simplu...însă când vine vorba de bani...nu mă miră deloc.

— Putem să nu mai vorbim de Lara acum? Strici momentul și încă nu m-am săturat...încă mi-e foame...se alintă el cu nasul prin părul fetei.

— Hai să mâncăm și să dormim...mâine pleci devreme să-l iei pe tatăl tău...ai uitat?

— Nu, nu am uitat, răspunse Gabriel cu seriozitate din cauză că refuzase următoarea partidă și se ridică.

  Ginei nu-i scăpa nimic.

— Avem destul timp și pentru prostioare, dar să știi că nu m-am chinuit degeaba să gătesc...rața aia mi-a dat mult de furcă până să o gătesc.

— Bine, scumpo, să mergem la masă, să-ți gust rața...râse Gabriel, făcând aluzie la altceva..

— Foarte amuzant...o să am eu grijă și de asta, îi replică amenințător.

  Dimineață devreme, ceasul deșteptător suna ora șapte. Gabriel trase o palmă la micul obiect zgomotos, apoi pipăi patul în căutarea Ginei, căci acum dormeau împreună, dar locul ei era deja rece.

— Gina? se ridică somnoros, trăgând pe el halatul de pijama și ieși din dormitor.

O surprinse în camera de zi cu două cafele aburinde și ea, pregătită de plecare îl aștepta. N-ar fi ratat ocazia de a se gudura pe lângă iubitul ei de față cu taică său, nici într-o mie de ani. Să-i răsucească cuțitul în rană era unul din puținele lucruri pe care abia aștepta să se pună în practică.

— Oo...dar ce matinală ești...

— Nu-ți neglija părinții, Gabriel. Bem cafeaua și mergem la spital.

  Chiar o spunea din toată inima. Faptul că dușmănia era între ea și Gerr, asta nu însemna că Gabriel nu va trebui să-și facă datoria de fiu. Ea n-avea să-l împiedice deloc, deocamdată.

Cu toate că Gladis făcuse tot posibilul să-i convingă pe doctori să-l externeze pe soțul ei mai devreme de ora nouă dimineața, el nu voia să plece până nu venea Gabriel. Gina intuise că femeia va recurge la acel șiretlic, de aceea îl și zorise pe Gabriel să plece mai repede de acasă.

— Nu înțeleg de ce nu vrei să plecăm de aici. Doctorul ne-a dat permisiunea..

— Lasă-mă în pace femeie! Eu îl aștept pe Gabriel și nu plec fără el! se împotrivi Gerr încercând astfel să obțină susținerea fiului său.

— Nu știu ce e în capul tău, dar eu nu vreau să mai dau ochii cu sărăntoaca aia needucată. Se vede de la o poștă că nu are nici stil, nici clasă! Nu vreau să fiu fotografiată și trecută în ziar cu titlul ”nora anului.” Să nu mi-o aducă, fiindcă n-o voi accepta niciodată!

Gerr doar mârâi și privi ursuz către fereastră. Prima oară când era și nevasta lui de acord cu el și nu putea spune nimic. Ar fi vrut să spună și el același lucru, însă nu voia să riște să-și piardă unicul moștenitor al ”împărăției” sale.

— Nu voi face nimic prin care să-l îndepărtez pe Gabriel de noi și e numai vina ta, că n-ai putut duce prima sarcină la bun sfârșit! Acum am fi avut doi fii! Unul bun și unul ca Gabriel...oaia neagră și rară.