Târfa care a devenit femeie

55

Gladis și Monica trecuseră la cafea după micul dejun. Gerr plecase de dimineață la treabă cu mintea în mai multe părți. Nu avea timp și nici chef să stea cu nevasta și copia fidelă a ei, întruchipată în Monica. Se văzuse nevoit să îndeplinească cererea Ginei pentru a nu ieși la suprafață propria lui mizerie.

— Ai rezolvat ceva? Ai trimis pe cineva la adresă? Spune-mi tot, Monica! Treaba asta trebuie să se termine o dată. Și vorbește mai încet...Gina e în casă.

Monica suspină dintr-o dată și apoi luă o gură de cafea.

— Eșec total! Nu știu dacă e o coincindență sau cineva ne-a pus bețe în roate, dar se pare că nu mai locuiesc acolo. Omul pe care l-am trimis a găsit-o pe administratora blocului și a zis că apartamentul lor l-au dat spre închiriere și ele s-au mutat chiar cu vreo două zile înainte să ajungă el acolo. Din păcate n-a știut să spună unde, doar că era cam bolnavă femeia care stătea acolo cu fata ei. Nimic mai mult...nu știe ce avea, oricum a spus că nu prea vorbea cu vecinii și nu le vizitau nimeni...Nu e ciudat?

— Da, pare foarte ciudat...adică locuiește de atâția ani acolo și nu vorbește cu nimeni, ba mai mult, se mută chiar înainte să ajungă omul tău acolo. Nu știu Monica...mi se pare suspectă treaba și nu doar asta...orice pas am făcut și orice am încercat să aflu despre fata asta, mereu mi-au apărut obstacole în drum.

Monica digera opinia femeii căzând pe gânduri.

— Ce poate însemna asta, mătușă Gladis? Eu nu pricep nimic!

— Nici eu nu prea înțeleg cum stă treaba, dar e clar că cineva ne stă în cale.

Monică se încruntă ușor, neînțelegând ce vrea zică. Oare ce vedea și ce știa femeia din fața ei?

— Nu te îngrijora scumpo, știu eu ce voi face...

  Fata nu mai spuse nimic apoi. Gladis era destul de vicleană încât să se încreadă în ea, așa că hotărî să o lase liniștită să facă ce știe ea mai bine.

  Mai târziu vicleana lui soție, îi întinse lui Gerr o capcană, aproximând căderea lui în ea, cam pe seară după întoarcerea Ginei de la cursuri. Montase un microfon în bibliotecă, să poată auzi toate conversațiile lui secrete și private. Bănuind că el are legătură cu impedimentele peste care dăduse, hotărî să afle cam în ce atmosferă se desfășoară conversația lui cu Gina. Personal, nu-i văzuse niciodată să schimbe două vorbe de față cu ea, însă observă cu stupoare privirea hămesită a lui Gerr și pe cea diabolică a Ginei. Era limpede pentru ea că la masă el o vedea ca pe un deliciu, iar ea, ca pe Diavolul însuși. Voia să afle ce legătură au unu cu altul și de ce se resping fără motiv...în plus el chiar insistase la început să o primească în casă, iar ea acceptase de dragul lui Gabriel, dar nu și de dragul lor. Abia aștepta să vină seara.

Pentru Gina, dimineața începuse frumos, plină de iubire și cu soarele pe cer, dar seara se termină dezastruos. Totul era cu și despre John. Toată ora o necăjise cu privirea, iar în pauze îi șoptea dorințe și fantezii indecente de ale lui. Cum știa că trebuia să-i suporte orice fiindcă o avea la mână, își permitea mereu să-i dea de înțeles că o dorește în pat. Christian încerca mereu să-i ia apărarea, dar și acesta era umilit la rândul său, din cauza fetei. Cumva trebuia să pună capăt nesimțirii acelui nemernic. Șantajul era cea mai dură lovitură pentru ea, dar nu putea să se lase dărâmată la infinit.

  La finalul zilei, când ora se terminase, John îi porunci Ginei să rămână în clasă. Toată lumea plecase, inclusiv Christian care ieșise grăbit din sală.

— Ce mai vrei de la mine, nemernicule?? Nu-ți ajunge cât m-ai chinuit azi cu vorbele tale spurcate? se rățoi deodată la el când se văzu singură cu el.

  John râdea și se apropia cu pași mici de ea.

— Nu-mi ajunge dragă, nu până nu-mi dai ce vreau...

— Cum adică? Ești nebun? Gabriel te va ucide când va afla ce fel de om ești! Chiar nu pot să înțeleg cum a putut fi prieten cu o ființă ca tine, demnă de dispreț!

  Doi pași îl împiedicau pe avocat să o atingă.

— Nu te mai apropia! Îl avertiză fata cu seriozitate, însă el nu părea să o ia în serios.
    Se arăta imun la vorbele ele, lucru care o făcuse să simtă frică.

— John, o să plec acum! Te rog să te dai la o parte!

  Insistă în zadar să-i dea pace. El voia cu orice preț să fie a lui măcar o dată. Nu-i putea ceda indiferent de ce avea el de gând să-i facă. Nu putea să-l trădeze pe Gabriel nici dacă nu avea de ales. Se lăsase de prostituție cu puțin timp în urmă doar de dragul lui Gabriel, iar de atunci își promise că n-o va mai atinge alt bărbat.

  Ajunsese cu spatele lipit de perete și nicio cale de scăpare. Privirea și corpul lui prea aproape de ea, îi provocau silă și dezgust. Se întinse s-o sărute, dar își întoarse capul imediat. Un gest respingător din partea ei, era egal cu un gest brutal din partea lui. O apucă de păr de la ceafă și îi trase capul spre spate, moment în care țipă de durere.

— Ce e, scumpo, nu-ți place? Credeam că ești obișnuită să o faci oricând pe bani, nu-i așa că o vei face și gratis pentru profesorul tău favorit? Haide, Gina, știu că-ți place dur...sunt sigur că Gabriel e foarte... puternic..

— Ești un mizerabil! N-ai să scapi niciodată cu astea! Dacă nu-mi dai drumul, înțelegerea cade! O să spun tuturor ce am auzit, o să afle toți despre crima ta neștiută...

— Ești o târfă nenorocită! Nimeni nu va crede cuvintele tale, nici pe psihopatul ăla de Christian!

— E fratele tău! Cum poți vorbi așa? Nu ai suflet în corpul ăla sau ai piatră în loc de inimă?!

John se săturase de vorbărie. O pălmui sever și o trânti pe două bănci, încercând să-și facă mendrele cu ea. Riposta ca o adevărată leoaică țipând și zbătându-se sub el, dar John era mai puternic. Trase de bluză să i-o rupă, dar nu apucă să o distrugă, fiindcă apăru Christian în sală și îl lovi pe John în cap cu o vază de pe catedră.

  O ridică în picioare pe Gina care gâfâia speriată și se asigură că e teafără.

— Am ieșit primul și când am văzut că nu mai ieși, m-am gândit că va face ceva nemernicul...Fugi, Gina! Dacă se trezește se va înfuria și mai tare!

— Nu, nu plec fără tine! Să plecăm amândoi!

— Eu nu am unde să mă duc! În cel mai rău caz mă va trimite iar la nebuni...dar tu poți scăpa de el. Nu merită...

— Ba nu, mergi cu mine! Știu eu cine ne poate ajuta!

— Cine? întrebă tânărul curios, chiar dacă cel mai potrivit era să fugă mai repede de acolo, înainte ca John să se trezească.

— Cineva important pentru mine! Haide!