Târfa care a devenit femeie

39

  Masa de seară nu avusese loc în mod pașnic așa cum spera Gabriel și Gina. Gladis se încăpățâna să afle despre fata ce îi luase mințile fiului ei. Gerr se bucura pe o parte că o râcâia pe suflet pe dușmanca lui, dar se și temea ca la vreun moment de furie să nu explodeze și să strige adevărul în gura mare.

     Femeile stăteau așezate față în față la o măsuță de cel mult șase persoane, iar bărbații în capetele acesteia. Nici o sută de persoane de ar fi fost, nu i-ar fi împiedicat pe cei trei rivali să se dueleze din priviri. Nu era corect doi împotriva uneia, dar Gabriel o ajuta mult atunci când punea întrebări și o salva inconștient din situațiile penibile la care era supusă.

— Cu ce te ocupi? întrebă Gladis, inebitabil. La un moment dat știa că i se va pune și această întrebare, numai că nu se pregătise cu un răspuns satisfăcător.

  Gerr, fiul lui și Gina se opriră din dus mâncarea la gură și făcură o pauză să afle ce se va răspunde. Se blocase și se panică, cerând ajutor din priviri lui Gabriel cu o minciună, dar acesta întârzia cu ajutorul.

— Mă gândesc să reiau studiile și să termin școala...se rezumă la acest stadiu, deși era conștintă că femeia o va înțepa ca o viespe în continuare. Răspunsul fusese menit să aducă cu sine o amânare în timp ce Gabriel va găsi o scuză plauzibilă.

— Oh...deci nu ai nici măcar școala terminată...Dar ce altă ocupație ai avut dacă nu ai reușit să o termini? Presupun că a trebuit să te întreții și tu ca toată lumea, ori au făcut-o părinții tăi? Nu-mi închipui la vârsta asta încă să primești bani de la ei, dar...

  Gladis rostea vorbele acide una după alta, intensificând tensiunea din jurul lor. Fata nu își luase ochii de la ea, dorind să treacă peste masă și să o sugrume. Exact asta îi porunceau instinctele animalice și primitive, dar se limită la decența de a-și păstra calmul.

— Am...

— A lucrat la un restaurant, ca și administrator o vreme, apoi i-am zis să renunțe, fiindcă o voi ajuta eu să-și termine studiile, se grăbi Gabriel să o salveze, proprietarul e o rudă îndepărtată și foarte amabilă ceea ce a ajutat-o mult să aibe un serviciu stabil. Nu-i așa, iubito?

  Gina dădu din cap stânjenită, ca mai apoi să bea o gură de apă pentru a-i aluneca mai ușor mâncarea din gât, moment în care găsi potrivit să-i arunce săgeți de foc din priviri lui Gerr.

  Pe tatăl lui Gabriel nu-l intimidă căutăturile fetei, dar îl încerca un sentiment de vină pe care îl ignoră cu desăvârșire, fiind mai preocupat de cunoștințele lui Gabriel. Serviciul era o minciună. Gerr știa prea bine cu ce se ocupase, dar oare Gabriel știa? Presupuse că nu, din moment ce răspunse el la întrebarea mamei sale, în locul Ginei. Dar dacă știa? Nu...n-avea cum. Era mai mult decât convins că fiul său avea standarde ridicate și nu s-ar preta el la așa ceva. Doar nu divorțase de Lara care îl înșelase ca să ia o prostituată ce au atins-o zeci de bărbați. Simpla idee îl dezgusta, dar totuși: Încă și-o dorea măcar o dată.

— Dar părinții tăi? Unde sunt? Ei de ce nu au venit să vadă unde stai?

  Gladis n-avea să lase pe nimeni să mănânce în liniște. Gerr voia să-i spună că prea mult o presează, însă avea și o satisfacție anume pentru ce îndura intrusa sub ochii lui, așa că se abținu să intervină. Pe lângă acestea, Gabriel nu se arăta prea încântat de interogatoriu și îi dădu un avertisment mamei sale să înceteze.

— Dar ce fac, dragă? Vreau să o cunosc mai bine pe partenera ta, răpunse cu nevinovăție și rămăsese cu atenția asupra fetei să i se răspundă.

  Gina se săturase, însă pentru a nu-l jigni pe iubitul ei, își păstră calmul și pornirea de a o pune la punct pe scorpie.

— Tata a murit în urmă cu ceva timp, iar mama și sora mea sunt departe de mine...nu ținem legătura...

  O piatră i se pusese pe inimă în acea clipă, apăsând-o fără să trădeze vreo suferință pe chip. Gabriel aprecie că spusese adevărul cu mult curaj, iar tatăl lui se întreba dacă era o altă minciună sau de data asta hotărâse să facă pe victima?

— Îmi pare rău, dar...

— Las-o baltă mamă! se răsti Gabriel și femeia încremeni. Gerr obsevă fermitatea cu care-i poruncise. Suntem la masă, nu la un interogatoriu!

  Gina îi puse o mână peste a lui ca să-l liniștească și zâmbi când el o privi surprins și afectat într-o ușoară măsură.

— Mă scuzați pe mine, acum voi urca în cameră! Poftă bună și să aveți o noapte liniștită! le ură cu o sinceritate falsă, înțelegându-se astfel că era foc și pară de supărare. Împinse scaunul în spate și se retrase cu o grație demnă de invidiat, remarcă Gerr.

Gabriel vru să se ridice să meargă după ea, dar mama acestuia îl apăsă pe braț și zâmbi cu blândețe, dar el știa că e prefăcătorie curată.

— Cred că vrea să fie singură acum...își dădu cu părerea, iritându-l și mai tare pe tânăr. Își retrase mâna cu iuțeală de parcă l-ar fi ars, apoi se grăbi s-o contrazică.

— Cred că tu vrei să rămâi singură mamă! Să nu mai vorbești așa cu Gina, dacă vrei să nu regret că m-am întors în casa asta.

  Îi aruncă o ocheadă aprigă și tatălui său ca să-și întărească spusele și să-i dea de înțeles că e valabil și pentru el acest lucru. Nu se purtase nici el cum trebuia fiindcă nu-i spusese nimic soției sale deși era evidentă stânjeneala iubitei sale. Preferase să închidă ochii, ca și cum ar fi de acord cu ea, de parcă o merita Gina.

  Plecă nervos după fată cu gândul să o împace. Precis era supărată din cauza mamei lui și a curiozității ei avide de persoana altora. Deschise ușa dormitorului și se strecură înăuntru în liniște, dar nu o zărea nicăieri. Se gândise că probabil s-a încuiat în baie și plângea, dar când deschise ușa băii, nebuna lui cânta sub duș. Nu se putea obține să nu zâmbească. Împinse ușa cu zgomot și începu să se dezbrace.

— Gabriel? Tu ești?

— Nu, un vecin...glumi cu ea. Nu pari supărată...

— Nu sunt, strigă de sub duș...e normal să fie curioasă...doar că nu vorbisem despre asta mai înainte și nu știam dacă să-i spun sau nu adevărul...

— I-ai fi spus? întrebă șocat de idee.

— Da, probabil ca să îi închid gura...

Gabriel zâmbi. Hotărî să schimbe subiectul.

— Faci baie singură?

— Nu, cu vecinul! râse ea ca să-i întoarcă ironia. Aștepți să termin sau mi te alături?

Propunerea ei era ademenitoare. Nu se punea problema de prima variantă. El deja era gol pușcă, iar ea ghicise că nu ar fi ratat o așa ocazie. Se strecură pe lângă perdeaua de duș și o cuprinse în brațe.

— De ce să mai aștept?

— Asta mă întrebam și eu, răspunse pe un ton seducător, dublat de ecoul pereților băii.

O sărută lung și apăsat, lăsându-se scăldați sub stropii fierbinți de apă și plini de iubire, uitând de exterior și de intrigile celorlalți.