Târfa care a devenit femeie

16

Se luminase pe la ora cinci dimineață. Gabriel stătea pe marginea patului cu pantalonii încheiați anapoda, cămașa boțită și trasă doar așa de formă, privind parcă încremenit în jos. Spre deosebire de el, Gina era acoperită doar de lenjeria intimă din dantelă neagră, chilot și sutien. Stătea rezemată de peretele de lângă fereastra deschisă, fumând o țigară în ritm lent și anevoios. Nu se auzea nici musca între ei, însă după figurile lor foarte expresive, îți dădeai seama ce trece fiecăruia prin minte.

De jumătate de oră, Gabriel nu scosese niciun sunet. Deși făcuse sex cu Gina, de mai multe ori de când ajunseseră acasă, acum era tăcut, de parcă făcuse ceva greșit sau îi păruse rău. Ea nu avea nicio problemă, se eliberase de tot stresul acumulat, s-au împlinit unul pe altul și acum aștepta să-și revină. Se uita la el din când în când, dar nu avea de gând să tacă la nesfârșit. Stinse țigara pe pervaz și apoi aruncă pe geam chiștocul, după care se apropie de el și se lăsă pe vine să-l poată privi în ochi. Vedea în ei vinovăție, dar nu ură și nu dezgust. Ăsta era un semn bun. Îi apucă fața în palme și îi vorbi în șoaptă, cu calm.

- Nu trebuie să te simți vinovat, ne-am simțit bine și asta a contat. Știu că ți-a plăcut, știu că și tu ai vrut iar eu am acceptat. Nu trebuie să ai niciun resentiment în legătură cu asta, bine?

El tăcea și o privea doar. Fata s-a întins să-l sărute pe obraz, pe nas, pe frunte...Gabriel nu mai suporta, era plăcut dar se învinovățea prea tare. Deschise ochii pe care îi închisese de plăcere și o împinse deoparte pe Gina.

- Îmi pare rău, nu pot... a rostit dintr-o răsuflare și a apucat haina și cheile mașinii să plece.

- Încotro? îi călcă fata pe urme.

- Să-mi limpezesc gândurile...răspunse fără să se întoarcă, iar Gina rămăsese pe loc, simțind un junghi în dreptul inimii. Oare se va mai întoarce la ea?

Tânăra se întristase mult, chiar dacă îl înțelegea, însă nu-i plăcea să simtă distanța dintre ea și Gabriel. Era deja prima oră a dimineții, așa că se apucă să-și facă igiena de dimineață, apoi să strângă lucrurile împrăștiate. Ceea ce nu-i prea stătea în caracter, dar lui Gabriel nu-i plăcea dezordinea.

La vilă, se anunța zi de lucru pentru Lara. Chemase un bărbat de culoare ce îi era prieten și îl rugă să-i facă o favoare.

- Știi, Lucky, mi-ai rămas dator cu o favoare, de aceea te-am chemat, să-ți îndeplinești datoria...

- Orice pentru tine, dragă Lara, știi că și tu mai făcut cândva un mare bine. Spune-mi cu ce te pot ajuta?

- Lucky, știu că ești un detectiv bun, am nevoie de o adresă!

- Tu vrei o adresă, și nu o poți găsi decât cu ajutorul meu, nu-i așa?

- Exact așa, zâmbi ea.

- Păi, ca să pot găsi ceva, am nevoie de un nume sau un număr...

- Am un număr de telefon, ai putea localiza semnalul după el?

- E perfect.

Lara scoase din poșetă o hârtiuță și i-o întinse bărbatului. El se uită circumspect la hârtiuță și la femeie apoi o întrebă de unde are acel număr.

Ea surâse.

- Ca să faci rost de adresă, trebuie să știi și de unde îl am?

- Desigur că nu, zâmbi el, eram doar curios.

- Soțul meu trăiește cu o altă femeie și vreau neapărat să aflu unde stau.

- Deja am intrat pe un teritoriu interzis... Te-a înșelat?

- Ceva de genul...

- La cum te cunosc eu pe tine, sigur ai făcut tu ceva...

- Nu mă acuza, sunt femeie, iar noi suntem prieteni! Nu ai dreptul să mă judeci, ar trebui să fii de partea mea, ce Dumnezeu? Faci treaba și mă suni cât poți de repede. Vreau ca în cel mult jumate de oră să primesc adresa. Bine?

- Bine, s-a făcut, dar ar trebui să ai grijă Lara, știi că de câte ori te bagi în probleme, nu prea mai ieși întreagă din ele...

- Nu dezgropa trecutul! Ce am făcut în trecut, acolo a rămas! Dar trebuie să salvez căsnicia! Știi și tu ce situație financiară am, nu pot lăsa un bărbat să mă facă de râs!

- Parcă spunea că te iubește mai mult ca orice...ce s-a întâmplat acum?

- Hei! Știi prea multe! Poți pleca să treci la treabă.

- Bine, spuse bărbatul și o sărută pe obraz pe Lara apoi pleacă.

Dimineața continuă însorită și ușor răcoroasă într-o zi de Mai, târzie. Gabriel se plimba în cămașă, cu haina fluturând în mâna dreaptă, prin parcul pustiit la acea oră sau doar câte un atlet ici-colo. Și când se gândea că el în parc făcea numai jogging, acum era acolo pentru a-și aduna și limpezi gândurile.

Se învinovățea pentru că și el ajuns în pielea Larei, și el își înșelase soția în cadrul căsniciei. Întradevăr, erau despărțiți, dar parcă tot ce făcea el greșit, o lua ca pe ceva interzis fiindcă încă nu divorțaseră. Și mai ales îi era rușine de el însuși, fiindcă chiar îi plăcuse relația intimă cu Gina. Și era mai ciudat că făcuse asta cu o femeie ca ea. O femeie despre care jurase că niciodată n-o va atinge. Dar Gina avea ceva special. Lui i se părea că nu era făcută pentru acea viață de noapte. Gine era o femeie puternică, vedea el ochii cu ochii lui, că în ciuda tuturor durerilor trăite, era puternică și lupta pentru propria fericire și pentru propriul țel. Voia să facă ceva cu viața ei, în ciuda suișurilor și coborâșurilor. O admira pentru asta și chiar dacă a fost nevoită să se prostitueze, ea era exemplu de femeie pe care și-l dorea pentru el. Amuzantă, de ajutor, ospitalieră și familistă, dădea sfaturi bune, îl încuraja și îi alina sufletul. Ce femeie ar face asta unui bărbat însurat și cu probleme cu obligații?

S-a așezat pe o bancă și privea crengile copacilor care se legănau ușor în bătaia vântului. Îmbrăcă haina și își lasă capul pe spate, închizând ochii. Lăsă mintea liberă de orice conștiință și permise gândurilor să îl poarte acolo unde ele voiau să fie. În minte i-a apărut tot timpul chipul Ginei zâmbind. Ce putea înțelege din asta?

Pe de altă parte, Gina își făcuse o cafea, deși era aproape miezul zilei și o savură pe balconul ei la aer curat și se gândea la același lucru. Gabriel. Se temea că nu se va mai întoarce la ea, îi era frică și nici nu știa de ce și ce sunt acele sentimente. De ce îi pasă că un bărbat că el, un bărbat ca oricare altul, vrea să plece de lângă ea? De ce o durea sufletul gândindu-se că el ar decide să plece? Se obișnuise cu prezența lui, cu aerul lui fițos, cu parfumul său și cu problemele sale. Era obișnuită să fie singură, să trăiască singură, să nu aibe pe nimeni căruia să-i ducă grija, dar acum exista el, chiar și pentru puțin timp, dar era cineva acolo lângă ea și acela era Gabriel.

Pe la ora prânzului, asta însemnând vreo paisprezece ziua, Lara a primit adresa Ginei datorită numărului pe care sunase Gabriel acasă, adică numărul de mobil al gazdei lui. Era pornită și hotărâtă să îl caute acolo, să vorbească și să îi dea o lecție amantei lui Gabriel, așa cum o numea, fiindcă din cauza ei credea Lara, că Gabriel vrea să divorțeze de ea .

În curând cele două femei vor fi față în față confruntându-se, în timp ce Gabriel își îneca amarul la un pahar de tărie, într-un bar din apropierea locuinței Ginei.