Târfa care a devenit femeie

28

  Gina nu i-a mai spus nimic lui Gabriel când au ieșit din spital. Îl vedea că e necăjit și nu știa dacă e din cauza stării tatălui său, ori fiindcă a trebuit să le sfideze opiniile cu privire la ea. S-a oprit lângă mașină, așteptând ca bărbatul să găsească cheile, simțind din plin o rafală de vânt ce-i spulberă părul mătăsos, într-o parte. Acest lucru îi atrase atenția lui Gabriel, observând astfel că și ea căzuse pe gânduri.

— Te simți bine? o întrebă și dădu ocol mașini să o privească îndeaproape.

— Sunt bine...ești sigur că nu vrei să rămâi? Adică nu vreau să fiu mărul discordiei dintre tine și familia ta. Vreau să știi că dacă ei nu mă plac, e deajuns să mă placi și să mă iubești tu. Poți rămâne dacă vrei, eu merg acasă și păstrăm legătura până îl vei duce acasă, mâine...

Gabriel îi zâmbi, când fata termină de vorbit și involuntar, îi atinse părul, așezându-l mai bine pe umeri.

— Azi am mai descoperit încă ceva la tine. Ai o capacitate enormă de a-mi înțelege păsurile și un bun simț ridicat, care altor persoane le lipsește cu desăvârșire, chiar și în lumea bună... Apreciez că te gândești la binele meu și la sentimentele mele, dar unde nu e loc pentru tine, nu există nici pentru mine. Din moment ce suntem împreună și ne iubim, formăm un întreg, o uniune sufletească și nu accept să mă aflu în sânul familiei mele fără tine. Aș fi incomplet! Vom merge acasă, așa cum am decis și mă întorc mâine dimineață devreme să-l duc acasă. Bine?

— Te iubesc, Gabriel. Niciodată nu mi s-au mai spus astfel de cuvinte..tu mă faci să mă simt cu adevărat specială, puternică și iubită. Și când mă gândesc cât invidiam eroi din filmele de dragoste, încât plângeam mereu și mă gândeam că nu voi găsi niciodată pe nimeni care să mă iubească la fel, cu bune și rele și cu trecutul meu însemnat....acum nu-mi vine să cred, de parcă eu mă aflu în mijlocul unui scenariu pe scena vieții mele...ca un vis și îți jur că mă voi lupta și cu morile de vânt numai să nu pierd vreodată iubirea ta.

  Gabriel o luă în brațe și o strânse la piept șoptindu-i acele două cuvinte magice ce le făcea inimile să zburde de fericire.

De sus din salonul lui Gerr Blake, Gladis se uita pe geam la fiul său cum o strângea în brațe pe Gina.

— Poate chiar se iubesc...sugeră bărbatul ei din pat, încercând să o înduplece să o primească pe dușmanca lui în casă de dragul lui Gabriel.

— Poate...răspunse femeia, privind cu ciudă în josul clădirii la cei doi tineri.

Gina urcă în mașină, convinsă că ar trebui să-și urmeze alesul orice ar fi, gândindu-se că războiul cu Gerr va fi unul pentru care avea dou motive să lupte. Răzbunarea pentru anii frumoși ai tinereții șterși cu forța din viața ei și pentru premiul neprețuit dacă ieșea victorioasă din asta.

— Pare că ți-a mai revenit zâmbetul pe buze sau mi se pare mie? o iscodi cu blândețe.

— Tu mi l-ai redat, cum să nu zâmbesc?

  Chiar dacă se afla într-un trafic de nedescris, tot apucă mâna ei caldă și o duse la buze, așternând un sărut plin de iubire.

— Te las acasă pe tine, iar eu mă duc până la firmă să mă ocup puțin de treburile tatei și să vorbesc cu avocatul meu. M-a sunat să-mi spună că trebuie să vin să semnez actele de divorț. A făcut altele pentru că Lara le-a făcut bucățele pe celelalte. Nu te superi nu? Mă întorc repede...

— Cum știi tu iubirea mea! Nu am nimic de făcut, oricum.

— Sau dacă vrei să mă însoțești, mi-ar plăcea mult.

— La tine la companie? Printre atâția angajați? E foarte ofertant ce-mi spui, dar prefer să evit speculațiile deocamdată...ți-aș putea păta imaginea neintenționat și nu-mi doresc asta... Te voi aștepta acasă. Îmi găsesc eu ceva de făcut.

— Cum vrei tu, iubito...poate ai dreptate.

  — Sigur că am, răspunse mândră.

Mai târziu, la firmă, John îi trânti pe birou actele cu care greu le refăcuse și totul numai din vina nebunei de Lara. Gabriel le semnă fără a mai sta pe gânduri și fu destul de surprins să afle că și ea le-a semnat, ba chiar nu mai avusese pretenția la nimic din averea lui Gabriel, decât o sumă neînsemnată de bani pentru a-i ajunge o vreme să se stabilească din nou, în alt loc.

— Îmi vine greu să cred că Lara ar fi acceptat toate astea, se minună Gabriel. Ești sigur că era ea, atunci când a semnat?

— Nu ai de ce să fii surprins de asta, fiindcă tot ce vezi acolo, e mâna domnului Gerr. M-a sunat să vorbim, după ce ai plecat tu de la el de la spital...cred că atunci...și mi-a zis să îi dau Larei un plic albastru de pe biroul său. Apoi a venit avocatul ei la mine aici la firmă și totul s-a rezolvat extraordinar de rapid.

— Wow! A făcut tata, toate astea într-un timp atât de scurt?

— Exact. Are relații peste tot și cel mai important, nu vrea să te piardă. Ca să nu mai menționez și faptul că mi-a spus să-l dau afară pe partenerul vostru cu care și-a tras-o Lara..

— Âh! Nu-mi aminti... Sunt chiar uluit! Nu am cuvinte!

Gabriel era șocat și bucuros în același timp la auzul acestei vești.

— Adică oficial sunt liber? Am scăpat de Lara?

— Aproape. Luna viitoare va avea loc prima înfățișare și probabil veți divorța din prima.

— Da...ar fi o minune! Dar...mă gândesc cum a convins-o tata și ce se afla oare în plicul ăla? O fi amenințat-o sau i-a dat ceva fără să știu eu?!

— Asta nu pot să aflu eu, se apără John, dar eu zic să nu mai despici firul în patru și să o lași baltă. Important e că te-a scăpat de femeia asta care se ținea scai de tine...

— Mda... îl aprobă Gabriel. Înseamnă că acel copil de care spunea, nu e al meu sau există și e al amantului ei. În orice caz, presa va face lumină mai devreme sau mai târziu. Între timp, zic să mă bucur de această veste incredibilă. Am plecat! zise Gabriel bătându-l pe umăr pe John cu entuziasm și vru să iasă pe ușă. Trebuia să împărtășească acestă bucurie cu Gina.

— Stai, Gabriel! Când o cunosc pe această Gina? 

— Când ne vom muta la vilă, răspunse din mers Gabriel, lăsându-l mască pe John și cu mii de întrebări.