Târfa care a devenit femeie

54

Plânse din nou, de acestă dată de fericire.

— Nu pot să cred...îi zise uimită. Spune-mi din nou!

Gabriel zâmbi, când o văzu așa entuziasmată.

— Ți-am spus tot deja. Când te-am înscris la studii, am văzut care îți e numele de familie și după asta am recunoscut-o pe sora ta. Nu știam dacă e ea sau nu, până am întrebat-o de unde e și astfel am făcut legătura. Am primit o mulțime de schițe prin email de cum am postat anunțul și ea e una dintre acele persoane. Și dă-mi voie să-ți spun, a făcut o schiță incredibilă. Consiliul directoral va alege premiantul care va primi banii și locul de muncă în companie, peste două zile.

— A trimis ea email? Scumpa de ea...cât aș vrea să o văd...O vei ajuta, Gabriel, nu-i așa?

— Are votul meu, să fii sigură de asta, dar depinde și de restul acționarilor.

— Mulțumesc din sufletul, sper să fie aleasă schița ei!

  Gabriel nu voia să-i taie elanul fericirii, dar se văzu nevoit să o anunțe de tot ce trebuia să știe de familia ei.

— Iubito...nu vreau să îți stric bucuria, dar mai trebuie să îți spun ceva...

— Ce e Gabriel? Spune-mi orice, nimic nu mă mai surprinde.

— Când am dat anunțul, am specificat la completarea detaliilor trimiterii schiței, după numele persoanei în cauză, să specifice și motivul pentru care ar dori să câștige oferta...și..

Bărbatul ezită, iar Gina își simți stomacul strângându-se ca într-un pumn.

— Mă sperii...ce poate fi atât de rău?

— Sora ta...a scris că vrea să câștige pentru mama ei, care e grav bolnavă...

Ochii i se umplură de lacrimi și tot ce îi trecea prin fața ochilor erau imaginile de despărțire în care îi spunea să plece, să n-o facă de rușine. Acele cuvinte grele pe care i le spusese atunci când se întorsese acasă, acum nu mai aveau nicio valoare. Toată ura, toată uitarea, toate amintirile nu mai aveau sens...era totuși mama ei și o iubea enorm. Se simțea ca o leproasă când se gândea la tot ce o făcea să se simtă bine, momente în care mama ei probabil agoniza, iar ea nu îi era alături să o sprijine să o ajute să treacă peste. Cum ar putea să se mai numească fiică?

— Iubito, nu mai plânge! Totul va fi bine!

— Nu va fi..nu va fi...Nu mai fac școală, îi voi trimite banii surorii mele să o ajute pe mama. Trebuie să fac ceva, Gabriel...trebuie să fac ceva!

— Stai liniștită, am trimis eu pe cineva să se ocupe de doamna Herron. Va face orice e nevoie ca să se vindece...ai încredere în mine!

Gina se ridică de pe pat de lângă el și făcea cale dus-întors spre el, spre fereastră până îl ameți pentru o clipă.

— Am încredere Gabriel, dar ce crezi tu acum, că sora mea sau mama vor accepta banii tăi? Ai unui străin? Noi nu suntem căsătoriți să știe că banii vin de la copii ei sau de la cineva din familie...mama e o persoană mândră. Mai bine moare decât să accepte pomană sau împrumut. Ar trebui să-i duc eu...dar ar spune că sunt bani murdari..și are dreptate! Pe cine mint? Sunt un gunoi!

— Gina! strigă la ea cu severitate în voce și se ridică să o oprească în loc. Să nu mai spui niciodată așa ceva! Tu nu ești un gunoi, m-ai înțeles? Ești femeie! E firesc să se culce bărbat cu femeie, o necesitate, iar tu ai făcut-o protejat, ca și cum nu ai fi făcut-o deloc! Înțelegi? Pentru mine ești cea mai pură ființă și cea mai puternică femeie pe care o cunosc! Nu-ți mai înjosi demnitatea! Te rog!

— Așa vezi tu prostituția?

Întrebarea ei îl lăsă mască.

— Nu...așa te văd pe tine! Tu nu ai fost făcută să fii prostituată! Nu a fost vina ta că ai ajuns unde nu trebuia..

— Gabriel...

— Dacă problema e căsătoria...să ne căsătorim atunci! Și promit că vom merge la mama ta așa cum se cuvine, soț și soție! Ce spui??

— Numai planuri de nuntă nu făceam acum! Iubitule...e frumos ce spui, dar nu vreau ca această nefericire să fie o constrângere pentru tine. Vreau să fie totul spontan nu plănuit de nevoie...

— Știi ce zic? Hai să mai vorbim mâine despre toate astea și spune-mi despre ceva ce te face fericită..de exemplu cum a fost să te întorci la școală după atâta timp? Ți-ai făcut prieteni? Sunt ceva tipi arătoși? Profesori? Ăh?

Un alt pumn în stomac o lovi din plin. Nu mai avea putere să se gândească la toate, să mai suporte atâtea lovituri și toate pe nepregătite. Mult așteptata ei dorință se transformase din vis în coșmar, sora ei apăruse în viața lor cu o veste tulburătoare, Monica uneltește cu Gladis planuri să o demascheze și să o îndepărteze de lângă Gabriel, iar Gerr după ce ar avea-o măcar o dată, și-ar dori-o moartă. Dumnezeu cu mila.

— A fost așa cum credeam că va fi. Ca în trecut...mi-am făcut un prieten dar nu vorbește prea mult, iar de restul n-am avut timp să cunosc..pentru că ne-a predat.

— Nu pare interesant până acum...

— Posibil... Mă duc să fac duș, apoi vreau să dorm...sunt extra-super-mega-ultra obosită.

  Gabriel zâmbi și o sărută pe umăr.

— Desigur, te aștept în pat, iubita mea!

  Noaptea fusese prea scurtă pentru ea. Oricât își dorea să mai stea în pat și să atârne, gândurile o copleșeau dis de dimineață. Cu toate acestea, se trezise mai cu viață și prinse puteri când Gabriel îi oferi micul dejun la pat, alături de o cafeluță aburindă exact cum îi plăcea ei, cu puțin zahăr și mult lapte.

— Bună dimineața, prințesă!

  Gina îi răspunse și ea cu un zâmbet chinuit. Nu-i prea venea a râde, dar pentru Gabriel ar fi dat orice ca să-i poată oferi doar zâmbete, toată viața.

— Mă răsfeți...

— Și e prea puțin! Ce spui dacă mergem deseară la un film? Noi doi, împreună..ne mai destindem.

— Sigur că da, doar știi că merg oriunde cu tine.

— Deci rămâne stabilit. Atunci plec și eu la firmă și vorbim la telefon. Te duci azi la școală?

— Da...măcar primele zile să mă obișnuiesc cu profesorii și colegii..Tu ai mai vorbit cu omul tău? Ce face mama? Sora mea a acceptat banii? Ce are până la urmă?

— Iubit-o, nu te îngrijora. Banii îi va accepta, fiindcă nu-i voi spune cine și de unde sunt. Tot ce va ști, e că o fundație care ajută oamenii împotriva bolilor grele le întinde o mână de ajutor. Atât! E bine, da? Hai mănâncă ceva că aseară te-ai culcat cu stomacul gol...Bine?

Gina dădu tăcută din cap, iar Gabriel o sărută pe frunte și plecă.

  La parter micul dejun includea și musafirul des întâlnit, Monica. Gabriel o salută nepăsător și își îndreptă atenția către Gladis.

— Mamă, să știi că Gina nu se simte prea bine...ce-ar fi să o scoți în oraș, poate mai aflați câteceva una despre alta...

Monica și Gladis se uitau la el ca la un tablou de-al lui Picasso, întors cu fundu-n sus.

— Eu?? Adică...Gabriel.. Nu știu dacă e o idee bună, dar dacă am timp.. voi face și asta...

— Bine, o zi bună mamă și mulțumesc!

  Monica voia să meargă cu el la firmă, dar intuind ce îi va cere, Gabriel mări pasul și plecă cu mașina înainte ca blonda să-l prindă din urmă. Nu voia să facă ceva greșit în fața Ginei, așa că măcar în apropierea ei încercă să o evite.

Monica rămăsese privind în urma lui și crăpă de ciudă atunci când se întoarse și o văzu pe Gina zâmbind de sus din camera lui Gabriel.

— O să mi-o plătiți voi...își zise revenind în salon unde Gladis era și ea la fereastră.