Târfa care a devenit femeie

38

  Gabriel se retrăsese în bibliotecă să mediteze. Puțină liniște avea să prindă bine. Nu putea să creadă că tatăl lui îi cerea lui Frank să-i fie partener și o va aduce cu el și pe Monica. Deși nevinovat de această dată, Gabriel îl bănuia pe tatăl său că va dori să i-o bage pe sub piele pe fată, dar n-avea să mai permită asta încă o dată. Încă nu uitase ultima întâlnire cu ea și nici nu avea cum. Fata aia a plâns în fața lui și îi căzuse și la picioare implorând să o iubească și să o accepte.

  Monica...

— Gabriel, eu te iubesc, eu ți-am fost alături, nu Lara...nu te poți însura cu ea. Dragostea mea nu e suficientă? Nu poți să-mi faci asta...Nu poți..

— Monica, îmi pare rău! Eu nu simt la fel și nu mă pot însura cu tine doar pentru că tu mă iubești.. Eu țin la tine ca la o soră!

—  La naiba! Nu vreau să fiu sora ta!

  O portieră trântită îl smulse din trecutul său și se apropie de geam. Iubita lui se întorsese. Imediat se înveseli și se grăbi spre ușă să se ducă să o întâmpine, dar când să treacă pragul bibliotecii, se ciocni de o servitoare ce ținea în mâini o tavă cu o ceașcă de ceai netermimată și lichidul se vărsă pe cămașa lui albă ca spuma laptelui.

— Ce Dumnezeu, măi femeie!

— Mă iertați, domnule, nu știam că sunteți așa grăbit și n-am avut timp să mă feresc. Mama dumneavoastră m-a trimis să vă chem la masă, se grăbi femeia să se scuze și încercă să-l șteargă cu un șervețel.

— Bine, gata lasă, o îndepărtă imediat și schimbă direcția către dormitor să se schimbe.

  Gina intră în casă abătută. Era deja supărată din cauza Tinei fiindcă era o încăpățânată, iar acum colac peste pupăză îi mai ieșise în cale și Gerr. Voia să îl evite cu orice preț, așa că după ce se duelă din priviri cu acesta, făcu doi pași înainte trecând prin fața lui.

— Să nu te obișnuiești prea tare cu locul ăsta. În curând fiul meu își va da seama ce poamă ești și te va arunca în stradă cu tot cu masca ta de doamnă! Îl las să creadă orbește într-o femeie ușoară, doar pentru că divorțul îl face confuz, așa că bucurăte de puținele tale zile de glorie. Te asigur că vor fi și ultimile!

  Gina se întoarse cu fața spre el arătând plictisită. Era convinsă că nu se va putea abține să rateze ocazia de a o împunge cu vorbe urâte.

— Ai terminat? Dacă da, dă tot ce poți, fiindcă va trebui să te lupți cu cele mai grele arme să-l poți câștiga înapoi pe Gabriel și nici atunci nu garantez că vei reuși, fiindcă cel mai important lucru omis de tine, e că inima lui Gabriel îmi aparține!

  Și zicând acestea, îi întoarse spatele și porni către dormitor.

— Târfuliță mică ce ești! Cât ai să regreți, ah cât ai să regreți! Îți promit.