Târfa care a devenit femeie

31

  Gabriel opri mașina în fața vilei unde coborî tatăl său și unde avea să se mute în curând –ar fi adăugat Gina–. Coborî și el o dată cu părintele său să mai schimbe o vorbă înainte să plece acasă cu fata.

— Ai grijă de tine tată și odihnește-te. Nu face efort, lasă afacerile câteva zile că nu va fi sfârșitul lumii. O să mă ocup eu de ele în scurt timp. Să-mi fac puțină ordine în viață și mă voi ocupa personal și îndeaproape!

— Pleci deja? Nu vii să bem o cafea împreună?

Gabriel îi transmise din priviri, întorcînd capul spre Gina, iar tatăl lui înțelese. Deși își dorea ca fata aceea să nu fi intrat niciodată în viețile lor, acum nu mai putea schimba nimic. Trebuia să meargă înainte și să accepte faptul că dușmanca lui i-a acaparat fiul în totalitate.

— Vorbește cu mama și împac-o, în timp ce noi ne facem bagajele și dacă ea va accepta să ne mutăm în casă,  vom bea câte cafele vrei tu. Bine tată?

  Omul oftă convins că nimic din ce ar spune atunci, nu l-ar îndupleca să rămână.

— Bine...Ți-am promis și mă voi ține de cuvânt. Doar știi și sper că ai văzut cât te-am ajutat...

— Da...am văzut...răspunse Gabriel mai mult bombănind răspunsul. Dar vom vorbi despre asta mai târziu. Trebuie să îmi spui cum ai îndepărtat-o așa ușor pe Lara...

— Nu e nimic de discutat...I-am dat o casă din orașul vecin și o firmă mică pe care o poate vinde dacă vrea că și așa era aproape de faliment și în plus, nenorocitul ăla care te-a săpat pe la spate a recunoscut că e copilul lui, dar Lara vroia cu încăpățânare să ți-l bage ție pe gât, dar el nu putea accepta asta. De aceea a și venit la mine... V-am ajutat pe amândoi și pe tine și pe el, fiindcă își voia copilul. Nu ești mulțumit?

— Foarte mulțumit! Mulțumesc tată, știam că altfel nu se poate și știam că mă minte, dar nu credeam că tu o vei face atât de ușor să plece din viața mea.

  Gerr ar fi vrut să-l îmbrățișeze, fiind îl iubea mult, dar toate sentimentele lui paterne erau pălite de aceea prezență, de acea femeie care îi sufla în ceafă constant.

— O să mă ocup de treburile nerezolvate și promit că atunci când veți veni, maică ta îți va deschide ușa.

Și zicându-și „ la revedere” unul altuia, Gabriel urcă în mașină. Privirea Ginei îi intrase până în creer lui Gerr, tăindu-l toate apele. Primul lucru pe care voia să-l facă, era să-și scoată cravata de la gât și să toarne pe gât două paharar de whiskey. Nu-i priise deloc aerul de spital, perfuziile și calmantele. Tăria îi dădea forță și treizeci de minute în scaunul său cu masaj. Era obositor să se gândească la birocrația obișnuită fiindcă în cap îi apărea adesea, privirea, corpul, părul și parfumul Ginei, faze din trecut cu obsesia lui de a o avea și eșecul în a o poseda trupește. Încă nu-i trecuse acea nebunie. Femeia aia, pe cât o ura, pe atât îi trezea în el senzații ce nu credea că le va mai simți după cincizeci de ani. Se simțea oribil că încă îl atrăgea fiindcă acea delicatesă de fată îi adusese numai belele și încă îi aduce din clipa în care și-a făcut curaj să încerce să o aibă.
 
  Sorbi două guri întors în trecut și apoi aruncă paharul într-o oglindă, pe care o sparse.

— La dracu'!! Avea cinșpe ani! Numai niște amărâți de cinșpe ani! Nenorocita! Ispita dracului! Nu s-a schimbat deloc!

  Gladis tocmai ce ajunsese acasă și o văzu pe servitoare uitându-se în sus de unde se auzea vocea înfundată și furioasă a lui Gerr.

— Ce se întâmplă? Ce a pățit? întrebă curioasă.

— Nu știu nimic, doamnă. Am auzit doar ceva despre o femeie și sunete de sticlă spartă.

Gladis o trimise la plimbare pe fată imediat.

— Bine, bine, te poți retrage.

Femeia surâse cu satisfacție, gândindu-se că poate nici el nu era ceea ce părea a fi. Spera și bănuia că e nervos din cauza fetișcanei cu care trăiește Gabriel, iar asta însemna că tot ce spusese la spital era doar teatru. Tot ce îi spusese ei, erau numai minciuni, iar adevărul era că o făcuse pentru că are și el vreun plan prin care să o îndepărteze pe fată de fiul lor.

  La un moment dat, nu se mai auzi nimic și femeia urcă iute scările să-și descoasă bărbatul. Dacă era așa cum credea ea, acționând împreună puteau reuși să-l recâștige pe Gabriel de partea lor.

  În dormitorul celor doi soți, erau numai cioburi, când aceasta deschise ușa, iar Gerr stătea pe marginea patului gâfâind. Ridică privirea în reluare către nevastă sa și o fixă așa câteva clipe, întrebându-se de ce rămăsese cu ea atâția ani de zile.

— Iubitule, ce faci? Ești bine?

Privindu-l mai atentă, observă mâna dreaptă sângerând și se panică.

— Dumnezeule! Te-ai tăiat! exclamă speriată și vru să-l verifice mai amănunțit, în timp ce strigă la servitoare să-i aducă trusa de prim-ajutor, dar Gerr refuză să se lase atins.

— Sunt bine, o contrazise el. O să-l suni pe Gabriel și îi vei spune să o ia și pe fată și să se întoarcă acasă! Ai înțeles?

  Gladis se uită la el o clipă, dându-i peste cap toate teoriile, dar acceptă fiindcă oricum, de asta se întorsese acasă.

— Bine, acum lasă-mă să-ți bandajez mâna, îl rugă foarte calmă de parcă ori nu era ea, ori nu realizase încă ce îi zisese bărbate său, astfel încât atrase bănuielile lui Gerr.

Își cunoștea femeia, măcar în acea privință, intuind că pune ceva la cale. Și ca să fie sigur că nu scormonește în trecut, hotărâse în acel moment să ia măsuri în acea privință.

  La Gina acasă, romantismul era în floare. În prima parte a zilei se apucaseră de împachetat lucruri, apoi Gabriel se plictisise de haine împrăștiate și împărțite pe pat și prin cutii, așa că o convinse pe Gina să gătească ceva pentru prânz. Și pentru că dragostea trebuia să înflorească mai mult între ei, îi ceru iubitului ei să o ajute. Îi așeză un șorț pe trupul lui parcă sculptat, după care îi dădu câte o sarcină mică de a curăța legume sau a spăla câteceva prin bucătărie. Nu era prea mulțumită de reușitele lui, dar încerca totul de dragul ei și asta iubea la el, pe lângă faptul că se amuza copios pe unele stângăcii ale bărbatului.