O simpla fata

Salvarea

Ma durea capul ingrozitor. Simteam atingerile lui peste tot pe corpul meu, amintindu-mi de seara trecuta inima incepea sa isi accelereze ritmul. Ma ridic dintr-o data in sezut. A fost o alegere proasta. Din cauza ridicarii bruște am inceput sa amețesc. Privirea mi se intunecase si tot ce vedeam era negru.

-Hey, cred ca e timpul sa te trezesti. Ma auzi?
Hââm, era singurul lucru care puteam sa il scot.
-Ok, deci traiesti. Simteam umorul din glasul acelei persoane. Imi deschid brusc ochii. Deasupra mea statea o persoana cu ochi negri parul dat intr-o parte si fata blanda. Automat mi-am dat deama ca ma aflu in fata lui Hardin. Uitandu-ma prin jur imi dau seama ca nu eram in camera mea. Ma aflasem in patul lui. Camera lui era foarte mare. Cu un pat de doua persoane un birou imens plin cu diferite caiete si carti. Intr-un colt statea calculatorul si o pereche de casti așezate peste monitor. In partea stanga avea un raft imens plin cu tot felul de carti. Patul era atat de moale si ce confortabil incat ai putea sa stai pe veci in el. Cuverturile patului erau de un alb stralucitor.
-Ce caut aici?
-Nu iti amintesti nimic?
- Singurul lucru pe care mi-l amintesc e ca am incasat un pum zdravăn si de atunci nimic.
-Pai pentru inceput ai lesinat.Asa ca m-am gandit sa te aduc aici ca sa iti revii.
- Cat am dormit?Si de ce nu mi-ai sunat parinti? Tocmai ce sesizasem ca rochia de bal nu era pe mine si a fost inlocuita de un tricou alb si boxeri mei rosi.
-A, stai linistita, spuse el vazand ca ma uit la hainele mele,nu eu m-am ocupat de ....asta. spuse el gesticuland. Telefonul iti era blocat si nu stiam parola. Si, ai dormit cam o zi.
-Ok, am... sper ca nu am vorbit in somn sau ceva de genul...spun rusinata deoarece stiu ca am obiceiul de a vorbii in somn.
Pe fata lui aparuse cel mai dragut zambet de până acum.
-Eu, am dormit in camera de oaspeti.
-A, bineinteles. Spun eu rusinata de absurditatea vorbelor mele.Imi poti arata unde e baia te rog? Ăm, si rochia. Cred ca ar trebui sa merg acasa. Ai mei sigur sunt morti de ingrijorare.
-Bineînțeles. Baia e pe coridor ultima usa. Se duse la dulap, pentru prima oara il analizasem din cap pana in picioare. Era o persoană relativ inalta. Era slar dar bine facut, era imbracat intr-o camasa cu carouri rosu si alb si o pereche de pantaloni negri.
Scoase rochia din dulap. Era asezata atent pe un umeras.
Iau rochia si ma indrept spre baie. Primul lucru care il observ era reflexia mea in oglinda. Aratam oribil. Parul imi era incalcit iar onduleurile aproape ca nu mai erau. Fața mea arată murdar din cauza machiajului întins iar eu ma simteam oribil. Imi aminteam fraze din ceea ce s-a intamplat. Imi aminteam mainile lui Alin pe coapsele si bratele mele. Inca ii simteam atingerea. Ii simteam gura mirosund ingrozitor a alcool.
Cutremuranduma incercam din rasounteri sa uit cele intamplate. Deschid robinetul si ma dau cu apa pe fata incercand sa inlatur machiajul. Am insitat mult dar pana la urma am reusit sa il inlatur. Mi-am clatit dintii cu apa in incercarea de a ameliora mirosul de alcool. Ma tineam cu mainile strans de marginea chiuvetei si ma uitam fix in oglimda. Tot ceea ce vedeam era o fata mahmura care nu se mai recunistea pe sine. Tot ce era in gandul meu era legat de abuz. Ma gandeam la eventualitatea in care Hardin nu ar fi venit in ajutorul meu. Ma abtineam sa nu plang. Insa lacrimile imi intepau ochii. Dupa un timp, privirea incepusera sa mi se încețoseze si sa imi pierd cunoștința.