Întâlnirea

25 3 0
                                    

Trecusera doua luni de cand eu si Hardin vorbeam si mergeam impreuna la magazin. Era ziua de 14 februarie si eram entuziasmata din cauza ca Hardin ma invitase la o intalnire azi dupa ore la o cafenea renumita din oras. M-am gandit sa ma imbrac cu o bluza gri larga si putin eleganta si o pereche de pantaloni negri. Imi ondulasem parul si eram emotionata. Aveam fluturi in stomac cand se sunase de pauză. Era pauza mare si aveam un gol in stomac si picioarepe incepeau sa mi se inmoaie de la emotii. Simteam cum ma trece o caldura de la genunchi pana in varful degetelor. Am inceput sa respir ca sa ma calmez si... a functionat.
  Ma astepta jos. Era imbracat cu o camasa in carouri de culoare rosie si neagra. Si deasupra avea cea mai superba geaca pe care o vazusem pana acum. Era visinie "peticita" cu embleme si cu blanita in stil bonbon.
-Sigur nu te-ai razgandit?
-Sigur. Spun hotarata si il imbratisez.

   Orele trecusera repede iar Hardin ma astepta in fata liceului. Emotiile imi disparusera.
  Odata ajunsi la local imi comandaseram un fresh de portocale iar el isi luase un cappuccino. Incepusem sa vorbim despre familia noastră. Pana cand imi sunase telefonul. Era tati care ma suna sa vada ce fac. In timpul intalnirii ma sunase de doua ori.
-Pe mine nu ma sunat nimeni si pe tine deja te inebunesc, spuse Hardin razand.
-Of, as vrea parintii tai. Fara stres. Fara sa te bata la cap incontinuu.
-Mda, cred ca ti-ar fi mult mai usor.
-Mda.
  Dupa ce discutaseram si atmosfera se destindera. Imi sunase telfonul dinou. Dar de data asta era Nicoll care imi spunea ca ne intalnim in fata farmaciei. Era deja ora patru patruzeci. Iar eu la ora cinci aveam programare la unghii. Ii spusesem la Hardin ca trebuie sa plec. A dat aprobator din cap si a pus banii in carnetelul pentru plata. Mi-am cautat si eu portofelul ca sa imi pot plati sucul si cand m-am intors carnetelul nu mai era.
-Stai calma. Am platit eu.
-Ok, poftim. I-am intins cei 10 lei pentru consumatia mea.
-Nu.
-Poftim? Iai.
-Ti-am facut cinste. Nu trebuie sa imi dai nimic.
-Nu, te rog iai. Nu imi place sa mi se faca cinste. Ma simt datoare.
-Nu ar trebui. Te rog. Pune-i inapoi si hai sa plecam.
  Dupa inca cateva contradisctii Hardin castigase. Afara ploua si era destul de frig. Ajunsi in fata farmaciei Nicol si iubitul ei ne asteptau.
-Hei, unde ati fost? O intreb eu pe Nicoll.
- La pizza. Nicoll zambea iar Alexandru (poreclit Negru, din cauza tenului sau mai inchis) zambea si el. Nicoll la intrebat pe Hardin daca mi-a spus. El a raspuns "nu" iar eu am intrebat despre ce este vorba.
-Pai, trebuia sa mai discutam despre ceva.
-Despre ce e vorba?
    In acel moment nu puteam sa ma gandesc de ce era ata de emotionat. Nu stiam ce urma sa se intample. Prietena mea cea mai buna Nicoll era in spatele nostru cu prietenul ei. Hardin se uita la mine cu ochii lui negrii in care te puteai pierde. I se citea emotia pe fata. Parea ca toata lumea stia ce urma sa se intample numai eu nu aveam habar. Aunci a venit momentul....
-Pai, am vrut sa te intreb daca... daca ai vrea... sa fi cu mine? Sa asternut o liniste de mormant. In capul meu nu mai era nimic si simteam ca stau acolo ca o proasta si ma uit la el. Am spus "da" fara sa ma mai gandesc. M-a luat in brate, am ras. Era feriti. Si mă bucura sa il vad asa. Nicoll ma prinse de geaca si ma trăgea spre ea. Haide, nu ai vrea sa intarziem. Nu puteam. Sa spun ce sau cum sa intamplat dar in cealalta secunda ma alfam langa Nicoll iar Hardin era la 60 de m departare cu Negru. I-am saluatat din priviri si am plecat.
-Cum a fost? Asa draguti sunteti. Va iubesc. Asa dragut a fost cand si-a ingropat fata in parul tau. Dooamne.
- Ma crezi daca iti spun ca nu țin minte ce sa intamplat? Tot ce stiu e ca am stat ca o proasta in fata lui.
-Ba nuu, ati fost tare draguti.
-Daca spui tu. Trebuie sa stau sa ma gandesc la ce sa  intamplat ca sa imi amintesc.
-Ai timp. Sambata sa vorbesti cu maicata sa te lase. Ca mergem toti patru la pizza. Sa sti. Nu accept nici un refuz.
-Am, ok. De ce?
-Pentru ca e ziua ta proasto.
-Ioa, ok o sa ii spun.
-Asa sa faci.

O simpla fataUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum