O simpla fata

Sfarsitul relatiei

Trecusera o luna de la incidentul cu puiul. In tot acesti timp zilele treceau, relatia mea cu Hardin se desfasura la fel pana cand a trebuit sa merg la mare cu familia.
   Dupa doua saptamai de vacanta in care nu ne-am putut vedea lucrurile s-au cam schimbat.
   Dupa ce am venit din vacanta si ne-am vazut a fost foarte ciudat.
   Am planuit sa merg la el intr-o zi de Vineri.

-Ar fi dragut sa deschizi.
-Acum, spuse Hardin in receptor.
Se auzira pasi in spatele usii si un declic. Usa se deschisera si in spatele ei statea Hardin cu o față surprinsa. De parca ar fii vazut un monstru.
-Hei.
-MAMA CE  NEAGRA ESTI! Exclamase el.
-Taci din gura.
-Esti atat de neagra incat te-as pierde noaptea. Rase el
-Gata?
-Daa.... ce faci? Cum a fost?
-Destul de ok. Ar fii fost mult mai bine daca nu erau ei. Spun eu razant.
   Hardin se holba la mine insistent de sus pana jos.
-Poti te rog sa nu te mai holbezi?
-Scuze dar... esti atat de neagra. Si... sa nu te superi dar... arati oribil. Ti-ai luat tricoul asta alb cand tu ersi mai neagra ca o africană.
-Bine, spun eu indignata de vorbele lui. Telefonul incepu sa sune pe noptiera.
-Da, Mel care-i treaba?
-Hei, am vorbit cu tati si o spus ca sta el cu buni. Asa ca pot sa vin. Unde e intalnirea?
-Aaaam, stai putin. Am pus mana pe microfon. Ps, Hardin. Am uitat sa iti spun ca am pacalito pe Mel ca avem sedinta cu voluntarii. Si acum vrea sa vina. Ce sa ii spun?
-Pai...
-A spus ca a chemat deja taxi.
-Atunci sa vina. Spuse el vazand clar ca nu ii convine
-Te astept. Sunt la Hardin. Si dupa..
-Ok ajung in 10 m. Bagamias,  nu credeam ca o sa vina.
-Mda...
   In sinea mea. Vedeam cat de aiurea ne comportam singuri asa ca am crezut ca Mel ne poate binedispune. Dar nu a fost asa. Toata ziua aia a fost ratata. Ne-am dus in parc crezand ca o sa ne mai treaca... dar a fost si mai rau.
Nu mai simteam nici o emotie cand ma uitam la Hardin. Nu aveam nici o atractie fata de el. Si aparent nici el de mine.
-Ma sunat tati si a spus ca e in oras. Eu plec cu el. Papa
-Pai... stai. Ca vin si eu, ii spun lui Mel uitandu-ma la Hardin. Asa nu trebe sa mai platesc si eu. Ca mai avem maxim o ora de stat.
-Bine, spuse Hardin. Pa
-Pa

   Ajunsa acasa m-am trântit in pat si am regretat ziua aia. Imi era frica sa nu fie ala sfarsitul reletiei. In saptamana urmatoare nu am vorbit aproape de loc. Si atunci cand vorbeam era ciudat. Pauza jenante nu aveam subiecte...
   Din fericire, a doua oara cand ne-am vazut, a fost mult mai bine. Ne-am revenit si relatia tine si pana astazi. Datorita perseverentei.