O simpla fata

Reacomodarea

Taxiul parcase in fata casei mele. Ii dadusem 10 lei pentru transport si deschisesem usa ca sa ies. Aerul era rece, batea putin vandutl dar soarele ardea pe cer. Uitandu-ma in jur se vedea foarte frumos peisajul tomnatic. Copacii erau de un caramiziu superb. Frunzele cadeau la fiecare adiere puternica. Pe  trotuar se intindea un covor de frunze de toate culorile. Cerul era albastru si senin. Nu vedeai nici un nor. In curte, gazonul era verde acoperit de frunzele moarte ala copacului. Leaganul de sub crengile copacului se miscara usor la adierea vantului. Deschizand poarta ma invaluise un sentiment de liniste. Era una din rarele dati in care ma simteam linistita ca sunt acasa.Inspiram aerul curat care imi intepa nasul. Incercam sa imi inventez poveste si sa ma calmez. Stand in pragul usi imi fac curaj si bat.
   Usa se deschisera iar mama aparuse de dupa ea. Avea fata incordata. Dupa vederea mea toti muschii fetei i se relaxasera. Ma cuprinsese strans in brate. Bratele ei mereu era confortabile. Cand imi era greu mereu ma lua in brate si imi spunea ca totul va fi bine.Ma mangaia usor pe par si ma alina cu cuvintele ei Dumnezeiesti. Mereu stia ce sa spuna.Intraseram inauntru si ma asezasem pe canapea. Mama imi adusese un ceai fierbinte de fructe de padure si se asezase langa mine.
-Ce s-a întâmplă? Mama era putin suspicioasa.
-Nimic doar ca....imi framantam mainile in poala. Nu stiam ce sa ii spun si mai ales nu voiam sa o mint.
-Te-a ranit cineva? Ce s-a întâmplat, stii ca poti sa imi spui orice.
-Stiu mama doar ca... am.. am lesinat si.. mama isi puse mainile la gura si oftasera incet.
-Oh nu, stiam ca nu trebuia sa ramai singura. Cum am putut fi asa proasta.
-Nu e vina ta, spun eu punandu-i mana pe picior. Am lesinat dar m-a ajutat un baiat. Acum sunt ok
-Ce baiat?
-E un baiat dragut care e prieten bun cu Paula din cate am inteles. M-a dus la el si a avut grija de mine. E un baiat bun.
-De ce nu ai sunat?
-Mi-a murit telefonul.
-Of draga de tine, spuse mama cuprinzanduma-n brate. Du-te fa un dus si haide in bucatarie sa imi povestești cum a fost si sa mananci. Sunt convinsa ca esti lihnita.
   Spunand asta mi-a amintit ca nu mancasem de dimineata.
   Apa era fierbinte.Toti muschii se relaxasera sub atingerea stropilor de apa fierbinti. Nici nu realizasem cat de incordata sunt.
   Dupa ce mi-am luat pijamalele pufoase pe mine, am mers in bucatarie si m-am asezat pe cel mai apropiat scaun de usa.
   Masa era deja pusa. Mama facuse mancarea mea preferata, cici cu cartofi, dupa ce infulecasem tot din farfurie  mama imi punea diverse intrebari.
- Eicum a fost?
- Pai, a fost extrem de multa lume, muzica buna, persiane bete, la acest cuvant mama cascasera ochii larg.
-Beti? Si fete?
-Mai ales fete.
-Si tu? Nu ai baut nimic?
  "Ooo de-ai stii tu"
- Nu prea. Un pahar mic si atat. Dupa aia m-am ridicat de pe scaun am facut cativa pasi si mi s-a intunecat privirea.
-Aha, inteleg. Si dupa?
-Pai m-am trezit intr-un loc strain, si cand m-am ridicat ca sa vad cine este prin imprejurimi l-am vazut pe Hardin. L-am intrebat ce caut acolo si mi-a explicat. M-am pregatit, mi-a facut un sendvisi, m-a condus până in statie si mi-a platit taxiul. E un baiat super de treaba.
Mama incepuse sa zambeasca.
-Cum ai spus ca il cheama pe baiat?
-Hardin
-Si mai cum?
- Nu stiu, de ce?
-Intrebam doar. Mama acum zambea din toata inima. Ok , du-te si culca-te. Ai avut o zi grea.
-Ok, ne vedem maine. 
   Mama venisera langa mine si ma pupase pe frunte. Un obicei de-al ei.