O simpla fata

Zilele orasului

-Ia bluza asta, Mel statea in spatele meu doar in sutien si se uita in oglinda. O sa fii mult mai sexy cu asta. Ii spun in timp ce ii arunc bluza.
Era o bluza crop top pana la buric de culoare verde. Mel avea un abdomen foarte plat si o invidiam pentru asta. Arata foarte bine si destul de sexy avand in vedere tinuta ei obisnuita. Bluza mergea de minune cu parul ei vopsit portocaliu si cu pantalonii negrii.
-Nu stiu... arat bine?
-Arati minunat. Sigur Gabi te va placea.
Mel incepea sa se inrosasca vizibil. Stiu ca ii placea de el. Desi ea negase mereu acest fapt. Dar o inteleg.
-Ne duce taicatau sau trebuie sa sun la taxi?
-Tati e la servici. Deci....
-Ok, atunci suna, spuse ea intinzandu-mi telefonul.
M-am uitat la ea si am intrebato de ce nu vrea sa sune ea.
- Pentru ca nu am sunat niciodata. Si nu vreau sa incep acum. M-am uitat lung la ea si am smuls telefonul din mana ei.
-Tu strange hainele. Bunaziua, as vrea un taxy... -Ania, Tu esti? spusese soferul.
-Da.
- Vin acum, aminteste-mi prima pe dreapta sau pe stanga?. M-am uitat la Mel panicata. Am inceput sa dau din mana stanga haotic incercand sa scap de lapsusul care ma domina.
-Stanga, imi spotise Mel. I-am spus soferului si am inchis convorbirea.
Mel radea de mine cu lacrimi. Am lovito din gluma in stomac si ea sa prabusit la pământ razand.
-Ce proasta esti. Spuse Mel cu dificultate din cauza rasului.
-Haha. Hai sa mergem.
Ne-am imbracat si am iesit afara.

- Unde esti?
-In tunel. Va astept acolo.
-Mel, haide.
-Unde e?
-In tunel.
Am imbrancit o gramada de oamnei pentru a putea inainte. Era o aglomeratie foarte mare. Abia de puteai sa arunci un ac. Era una dintre lucrurile care le detestam la zilele orasului. Multi oameni beti si multa imbulzeala.
Într-un final am ajuns la Hardin care statea cu telefonul la mana.
-Hei, strig eu ca sa ii atrag atentia. El pusese telefonul in buzunar si venise catre noi.
-Hei. Unde mergem? Dam o tura?
-Suna bine. Hai pe aici. Spun eu aratand catre un stand cu tot felul de prostii.

Ne-am plimbat tim de o ore incontinuu. Se facuse ora 10 si noi stateam fara sa stim ce sa facem. Stateam pe o bamca departe de toata galagia evenimentului. Nici nu stiu de ce venisem. Gabi nu dadea nici un semn sa vina. Asa ca Mel era destul de suparata.
Telefonul lui Mel incepu sa sune. Ea se scuzase si a raspuns.
-Da.....E bine? Ce sa intamplat?.....Cat are?.....Da, am. Vin acum..... In 10 15 minute.
Eu si Hardin stateam si ne uitam unul la altul vazand ingrijorarea de pe fata lui Mel.
-Buni e bolnava. Are tensiune foarte mare si tati nu poate sa o lase singura. Trebuie sa ma duc sa stau cu ea. Mel avea deja lacrimi in ochi.M-am dus langa ea si am luato in brate spunandu-i ca totul va fii bine. Bunica ei mai trecusera prin multe "crize de sanatate" dar prin toate trecuse cu bine. Eram ingrijorata din cauza ei. I-am sunat repede un taxi si a plecat.
- Saraca, spuse Hardin din spatele meu.
-Da... dar o sa fie bine. O sa ii scriu un mesaj la Gabi sa ii spun toate cele intamplate.

Nu peste mult timp imi suna si mie telefonul. Era Nicoll.
-Da?
-Esti in oras?
-Da.
-Si nu vrei sa ne vedem? Ca am ajuns din ungaria si sunt cu Negru in oras. Unde sunteti ca venim si noi.
M-am uitat la Hardin cu o privire intrebatoare. Acesta a dat din cap afirmativ.
-Suntem in parcul din spatele blocului 16.
-Ok. Venim acum.
-Sigur nu te deranjaza? Spun eu dupa ce convorbirea se incheiase. Stiam ca lui Hardin nu ii place de Nicoll.
-Nu, e ok.
-Bine. Ca o sa stau cam o ora cu ea si dupa stau cu tine. E bine asa?
-Perfect, spuse el si ma sarutase.

Nu trecusera mult timp ca Nicoll cu Negru erau deja in parc. Ea mi-a sarit in brate intr-o imbratisare stransa plina de dor. Dupa niste complimente si vorbe schimbate. Le-am spus planul baietilor si acestia nu au avut de ales decat sa aprobe spunand ca ii vom gasi in parc.

Eu cu Nicoll ne-am plimbat prin tot centrul. L-am vizitat si pe un vechi prieten de clasa. Am stat cu el la povesti si intr-un final am decis sa mergem la baieti.
Ei stateau pe o banca rosie in mijlocul parcului cu Denis, Cris si inca un baiat pe care nu il cunosc.Hardin statea pe marginea bancii si vorbea cu fetele.
-Hei, unde e Negru? A intrebat Nicoll nervoasa.
-A plecat cand au intrat astia pe scena, a spus Hardin aratand catre trupa care canta in maghiara. Normal. Negru uraste limba.
Hardin si Nicoll se certau deja. Nicoll acuzandul pe Hardin ca nu trebuia sa il lase sa plece. Hardin sustinand ca nu este el babysitter-ul lui.
Vrand sa opresc cearta mi-am atuncat mainile intr-o parte si in alta ca sa ii ating. Sa ii oblig sa se opreasca. Ceea ce nu am calculat era ca Hardin era asezat pe banca si mult mai aproape decat Nicoll. Astfel ca i-am dat o palma peste fata din greseala iar pe Nicoll nici nu am atinso. Hardin sa enervat pe mine si sa ridicat si a plecat. Cris si toate celelalte fete au savurat din plin spectacolul.
Hardin era in fata mea cu vre-o 2 metri iar Nicoll in spatele meu.
-Hei. Pleci fara mine? A strigat Nicoll in spatele meu?
M-am pus jos pe o treapta si am asteptato. Hardin sa intors si a asteptat si el. Cand Nicoll a fost indeajuns de aproape m-am ridicat si am plecat dupa Hardin. El inainta rapid prin multime, eu incercam sa tin pasul cu el. Ne-am oprit in tunel sa o asteptam pe Nicoll dar ea nu a mai venir. Asa ca am fugit dupa Hardin.
-Stai! Stai sa vorbim!
-Ce dracu mai e de vorbit? Tot eu sunt de vina ca iubitelul ei a plecat? Ce trebuia sa fac? Ca il tin de mana langa mine? Si sa nu mai spun ca m-ai lovit fara moriv!
-Stiu! Dar am vrut sa va opresc si am uitat ca esti mai aproape si...
-Nu imi pasa! Mi-a taiato Hardin. Hai sa iti iei lucrurile si lasa-ma in pace!
M-am luat dupa el, într-o tacere absoluat in care doar pasi si resoiratia noastra se auzea. Ma gandeam la tot felul de subiecte pentru al determina sa vorbeasca cu mine. Nu imi venea nici unul valabil.
Am ajuns la apartamentul lui, mi-am luat lucrurile si am coborat amnadoi. Dupa un timp de mers in tacere. L-am apucat de brat si l-am intors cu fata catre mine.
- Am obosit sa mai alerg dupa tine. Hai sa vorbim?
-Ce mai e de vorbit? Am tacut si m-am uitat la el. Nu l-am mai vazut asa furios niciodata. Se citea atat de clar in ochii lui ca nu voia sa ma mai vada. Ca era nervos pe mine si pe toata lumea.
Sa smucit din stransoarea mea si a plecat mai departe. Ajunsi in fata cafenelei l-am oprit si l-am intrebat daca mai vrea sa ma vada.
- Fa ce vrei.
L-am lasat sa mearga si am stat acolo, in fata cafenelei si ma uitam la el cum isi face loc prin multime. Cand a disparut odata cu multimea. Am inceput sa ii dau mesaje lui Nicoll si sa o sun ca o disperata intrebandu-ma unde e. Nu mi-a raspuns deloc. Am cautato in toate locurile in care ar fii putu fii dar nu am gasito nicaieri. Intr-un final. Am mers langa o biserica in spatele tuturor satndurilor. Si in spatele aglomeratiei. Si am stat sprijinita de un perete. Ma gandeam la ziua de azi. La ce am facut si la cat de vinovata ma simt. Incercam sa ma stapanesc sa nu plang. Eram singura. Hardin era suparat pe mine Nicoll nu era de gasit. Ma simteam abandonata. Am sunato intr-un final pe sora mea si i-am spus sa vina dupa mine.
La ora 12 eram deja in pat si ma gandeam la ce face Nicoll Hrdin si Mel.