O simpla fata

Petrecerea (1)

Aveam o ora jumatate pentru a ma pregăti. Ca imbracaminte am ales pantaloni negrii de blugi si o bluza portocalie cu o steluta din paiete pe ea. Parul imi era prins intr-o coada de cal. Alesesem un machiaj foarte simplu. Putin concealer , fond de ten si rimel. Nu imi placea sa imi incarc fata cu tot felul de produse. Sunt de parere ca arat mai bine cu un machiaj natural decat unul incarcat de tot felul de produse. Aratam destul de bine. Tati intrase in camera si se uitase la mine lung.
-Ti-ar sta mai bine intr-o rochie. Tati era mereu de parere sa fustele sunt definitia feminitatii. Cred ca daca ar fi femeie. Ar purta doar rochii. Alung imaginatia care se crea cu tati intr-o fusta si ii raspund.
-E doar o zi de nastere. Vreau sa fiu comoda. Asa ca nu.
- Bine. Dar tot mai bine ai fi. Imi dau ochii peste cap si imi iau geanta. Ma uit la el si ii spun.
-Sunt gata, putem merge. Trecand pe langa el ies din camera si il astept in bucatarie. El ma urmeaza indeaproape si isi ia cheile de pe masa.

-Cat stai?
-Nu stiu, o sa vad. Pana ce o sa vina tortul probabil. Coborasem din masina si intrasem in curtea Paulei. Nu se auzea muzica si nici galagie. Bat la usa si dupa cateva secunde Paula aparuse in pragul usii.
-Hey, intra. In spatele ei se aflau Maia si Amelia.
-Moce, deja ai venit? Spuse ea zambind. Toate trei erau îmbrăcate in rochii. Acum ma simteam putin prost. Ma simteam neadecvat imbracata. Amelia si Maia o ajutau pe Paula sa duca platourile si sa pregateasca masa. Intrasem înăuntru si ma asezasem la masa. Imi dadusem geaca jos si o agatasem in cuier.
-Puneti de baut daca vrei. pe masa erau puse 2 flacoane de suc si restul erau bauturi alcoolice. Dupa ce o refuzasem ma intrebase daca vreau sa stau la petrecerea in pijama de dupa.
-Nu stiu, o sa vad. Stiam ca nu voi sta. Parintii mei erau cam stricti cu libertatea.
-Cum de nu ai venit in rochie? Ma intreba Maia.
-Pai... voiam sa fiu mai confortabilă dar. Acum... mai bine veneam si eu in rochie.
-Haide sa iti dau. Paula ma luase de mana si ma tragea.
-Nu. Sunt bine asa. Mersi.
Dupa cateva insistari si refuzuri. Paula renuntase si schimbase subiectul.
Incepusem sa cred ca suntem doar noi patru. Ma intrebasem daca va veni si Hardin. Pana cand se auzise batai in usa. Paula merge sa deschida si prin peretele de sticla se vedeau invitatii. Primul invitat care intrase era Hardin. Avea o punga in mana si i-o dase lui Paula. O imbratisase si o pupă pe obraz. Urmatorii erau curvarul si inca doui colegi de clasa. Ultimul era un baiat cam handicapat dar amuzant pe nume Raul.Destul de, de treaba. Eram asezata in capatul mesei. In stanga mea era Gabril se asezase langa mine apoi Raul, Laur, Hardin, Ionut, o fata pe care nu o cunosc, Paula, Maia, si Amelia. Ma simtream putin in plus printre atatia copii mai mari decat mine cu doi ani. Raul era singurul de varsta mea. Ma uitam in jur la persoanele de la masa dar nu stiu prin ce soarta a lumii provirea mi se ori mereu pe Hardin. Cateodata il surprindeam ca se uita la mine si viceversa.
Dupa ce toata lumea terminasera de mancat petecerea propriu zisa incepusera.