O simpla fata

Absolvirea

  Zilele au trecut usor. Se apropia sfarsitul anului. Eram entuziasmata de faptul ca ma pot imbraca elegant. Am chemato pe Mel la mine sa ne imbracam impreuna. A venit cu trusa de machiaj si cu cateva rochii la mana.
-Eu nu vreau sa ma machiez.
-Putin fard pe pleoape, ceva subtil, si sa iti conturez putin sprancenele.
-Nu stiu....
-Taci. Ca stiu eu ce sa fac. Acum stai jos.
-Deci, cu ce te imbraci? Spuse ea in timp ce ma impingea in jos pe un scaun.
-Cred ca cu aia, aratam cu degetul spre o rochie verde deschis la baza si sus un alb dantelet. Si tocurile, completez eu.
-Asa elegant? Ok....
-Pai, este un eveniment destul de important.
  Mel stranse din buze si  continua cu machiajul.
  In mai putin de cinci minute Eram gata "machiata". Chiar parea subtil. Asa ca am inceput sa imi fac parul si sa ma imbrac.
   Mel alesese o roche alb cu albastru foarte inchis in dungi. Era prima oara can ii vedeam picioarele anul asta. Oricat de ciudat ar parea. Mel nu are aceleasi stiluri. E mult mai "rebela"/"emo".Ceva de genul asta. Si ma mira ca isi ia rochie de buna voie.( Bine. Nu chiar de buna voie daaaar. Hai sa o lasam asa).
   Eram aproape gata. Mai trebuia sa ne incaltam si sa ne urcam in masina.
-Helo fetele. Nu credeti ca sunteti cam elegante pentru o festivitate?
-Nu, tati, nu cred. Spun eu accentuand fiecare cuvant.
-Ok, sa mergem atunci.
   Ajunse la scoala. Toata lumea parea sa nu fie entuziasmata mai deloc de acest eveniment. Incepeam sa ma simt ca si o curva. Era oribil. Picioarele ma dureau tare din cauza alergatului de la florarie si inapoi. L-am rugat pe Hardin sa mearga pana la magazin pentru niste plasturi. Deoarece picioarele mele erau varza.
  
  Peste o ora eram toti asezati in randuri pe clase. Cand ii vedeam pe toti cat de lejeri sunt imbracati fata de mine, am inceput sa ma simt si mai prost. Mai ales cand am surprins diferite priviri de la Cris. Nu stiu ce are in ultimul timp. De cand parintii ei au divortat iar ele s-au mutat cu mama lor, Cris a devenit asa de cu nasul pe sus.
  M-am intalnit odata cu ea  pe scari si am salutato. Reactia ei a fost:
- Ceau...... Mel.
   Cand am auzit asta m-am enervat. Nu stiu de ce se considera atat de perfecta si.... orasanca. Ma enerveaza cumplit oamenii care uita de unde au venit. Nici bine nu sa mutat din sat si deja se crede orasanca nativa.
   Oricum, ma analiza din cap pana in picioare " foarte subtil".
   Dupa o jumatate de ora de stat in picioare, simteam mii de ace in picioare. Ma dura atat de tare incat durerea uracase pana la genunchi. Era oribil. Nici nu ma puteam desculta caci as fi atras atentia. Asa ca dupa le-am luat pe Carmen si pe Mel la pas pana la baie. Carmen este o colega de-anoastra foarte draguta si prietenoasa. Ne-am descultat toate trei si ne-am plimbat de colo colo in baie. Era atat de bine sa simti gresia rece sub picioare. Simteam cum imi disparea durerea. Mi-am masat picioarele si dupa inca zece minute am mers inapoi la clasa noastra.
   Dupa ce clasele de a XII-a au lasat baloanele in aer. A inceput macelul. Toti se inghesuiau si mergeau cat in stanga cat in dreapta pentru a le da cadourile la absolventi. Era o inghesuiala atat de mare incat nu puteai sa arunci un ac.
   Cu greu am gasit absolventii care ma interesau si abia am asteptat sa scap de infernu ala.
   Dupa absolvire am mers la pizza cu Mel si Hardin.
-Jur, ca nu mai vin in tocuri la absolvire TOATA VIATA MEA.
-Si parca te vad anum viitor, spuse Hardin.
   I-am scos limba si m-am reintors la felia mea de pizza.