AL ŞASELEA SOARE

Capitolul 11

-Te-am prins peştişorule...

Mă speriase foarte tare. Cum naiba atât de rapid? Chicotesc la azul acestor cuvinte. Mă întorc cu faţa spre tânăr. Ochii albaştri ai acestuia sau făcut foarte frumoşi licărind în lumina apei. Ating părul ud şi rece, afundândumi degetele pentru ai îndepărta câteva şuviţe de pe frunte. Tânărul îmi atinge uşor gâtul apoi şi faţa. Îşi apropie faţa sa de a mea cercetând orice emoţie, orice schimbare în expresia ochilor. Apoi mă sărută. Ne depărtăm unul de altul. Mă îmbrăţişeză lung şi cald. Îi simt fiecare parte minusculă din corp cum îmi încălzeşte pe al meu. Zâmbesc scurt ridicând mâinile sus pentru a cuprinde de gât.

-Miroşi straniu de plăcut! Mama ţi-a dat ceva din aromele ei?? -îmtreabă fascimat.

-Nu. E aroma mea personală nouă!- surâd eu depărtându-mă uroş de el.

Îmi mai sărut încă odată micuţul . Încep să înot iar. Soare se sprijină de o margină a bazinului şi mă priveşte.

-Am o mare dorinţă să te încerc iar. - spuse deodată băiatul cu un glas puţin răguşit.

-Fă-o! Nu-ţi interzic.- mă apropii de el şoptind.-Dar...-băiatul încearcă să mă sărute, dar eu mă depărtez de el. - avem în casă oaspeţi nu trebuie să fim atât de nepoliticoşi. -mă ridic şi observ un alt halat albastru suspendat de un cuier. Îl îmbrac pe mine.

-O haide! Serios?- se revoltă el.

-Da , serios. Îmi aduci hainele în cameră!- ies din camera mare şi rotundă îndreptându-mă triumfătoare către camera mea.

A vrut să mă încerce el, haha!
Intru în cameră şi îmi schimb lenjerie udă pe o pereche de şorţi moi şi pufoşi cu un maiou la fel de moale şi pufos de culoare violet deschis-deschis. Mă trântesc pe pat privind tavanul pe care erau aceeaşi îngeraşi, doar într-un sens mă priveau parcă cu coada ochiului. De ce totul în camera mea începe să mă înfricoşeze? Uşa se deschide şi pe ea intră Soare. Cu părul blond, ud şi o faţă puţin supărată.

-Hainele tale sunt la uscat! I-am dat unei servitoare să aibă grijă de ele. Mâine primeşti altele! - tânărul ia scaunul de la masă îl întoarce cu speteaza în faţă şi se aşeaza pe el.

-Mersi! -spun eu zâmbind.- De ce nu te-ai aşezat lângă mine?!

-Credeam că nu se poate.

-Micuţului meu totul se poate, sau aproape! - îi fac cu mâna să vina lângă mine.

Tânărul îşi sprijină capul de umărul meu şi încurând adoarme liniştit ca un bebeluş.

☀☀☀☀

Diminiaţa simt cum mi se face foarte cald. Deschid încet ochii. Şi simt răsuflarea Soarelui în spatele meu. Pe tot corpul îmi trec nişte fiori nemaipomeniţi. Mă întorc cu faţa spre tânăr. Dorme foarte strâns. Trag pătura mai aproape peste el şi încerc să mă ridic, însă acesta morăie ceva şi mă stânge de talie ţinânduşi capul pe pieptul meu. Mângâi părus uscat şi foarte pufos,şi blond. Soare simte toată gingăşia mea şi deschide ochişorii somnoroşi.

-Bună dimineaţa, micuţule ! - zâmbesc eu.

Tânărul chicoteşte şi mă trage înapoi pe pernă. Mă priveşte triumfător. Mă sărută pe obraz şi zâmbeşte.

-Îmi dai voie să fac ceva? - şi încearcă să-mi ridice maioul.

-Nuu!!!Mii foame!!!- ţip eu.

-O haide serios?!

-Cu cea mai mare sereozitate!

Băiatul încearcă să mă sărute pe buze, dar eu rapid întorc capul şi acesta mă sărută pe obraz. Râd şi fug din cameră.
Pe coluar îl întâlnesc pe Klio cu o grămadă mare de haine. Îl ocolesc în aşa fel încât să rămână teafăr, însă Soare nu ştie să ocolească! Klio cade jos şi toate hainele cad pe jos.

-Tu! Fii mai atent! Nu vezi că dai copii jos?! Dumnezeule, Klio eşti bine?! - ţip la Soare şi îl examinez pe Klio dacă nu are vreo lovitură.

-Da, sunt bine. - băieţelul se ridică. Observ că e tot mai nalt. Cum creşte aşa de repede? Băiatul îşi scutură blugii negri şi maioul roşu, şi strânge hainele de pe podea.

Mă apropii de Soare şi-l lovesc cu pumnii cu picioarece cu palmele. Acesta se cocoşează. Klio râde de noi şi pleacă pe coluarul pentru copii. Eu şi neîndemânaticul meu iubit plecăm în cameră.

-Teebuie să-ţi compensezi greşeala! -îi spun şi îmi schimb pijama pe o pereche de blugi cloşaţi şi un top cu bretele. Era foarte cald şi mi-au adus haine potrivite. Mulţumesc! - Mergem în oraş cu Klio şi Rim m-ai înţeles?- întreb eu arătând cu degetul la băiatul gata îmbrăcat.

-Da, desigur, dar mai întâi micul dejun. -plecăm în sala cea mare.

La masă era roşcata şi celelalte 5 femei, bărbaţii nu erau. Mai era şi Beta şi Klio. Mă aşez lângă băieţelul un pic trist. Îi fac o faţă supărată Soarelui şi fac cu ochiul către Klio. Gen spunând: " Uite cât de supărat e? Prostule!" Soare momental face o faţă foarte supărată.

-Klio mergi cu noi în oraş?! Îl luăm şi pe Rim, dacă vrei!- spuse Soare.

-Oh, ar fi minunat! - se înveseli băiatul.

-Pot să merg şi eu?!- întreabă roşcata.

-Unde?! Nicăieri Caitriona! Avem foarte multe documente de semnat ca să ajungi în acel colegiu de prinţese şi foarte mult material de studiat! - spuse Doamna Beta. M-ai salvat! Nu aş vrea ca roşcata să facă parte din plimbarea mea.

☀☀☀☀

Suntem în oraş. Klio merge pe stradă cu micuţul Rim în mână dândui indicaţii unde şi ce se vinde. Copilaşul râde necontenit. Rim la fel creşte foarte repede. Îl iau pe Rim în braţe şi îl conduc pe Klio spre acel bătrân cu bomboanele.

-Bună fie-vă inima domnişoară!- spuse bătrânul.

La taraba lui apăruse presupun nepoţica lui. Cam de o vârstă cu Klio. Cu ochi de culoare aurie foarte deschisă( iantar). Într-o rochiţă verde cu floricele galbene şi o pălărie de paie pe cap. Aşeza în cutiuţe o nouă porţie de bomboane în formă de inimioare. Klio o privi de parcă ar fi fermecat. Uh, miroase a dragoste de la prima vedere!

-Bună. Dă-ne ceva foarte gustos şi dacă ai ceva şi pentru bebeluşi!- spuse vesel Soarele.

-Imediat! Aiko, draga mea, adu lăptişor cu flori de trifoi dulce!- spuse bătrânul către fată.

Deci o cheamă Aiko... Frumos!
Un "Desigur bunicule" era de ajuns ca faţa lui Klio să roşească.
Soare observă asta şi îl ghionteşte puţin cu mâna.

-Hai băiete ştiu că e frumoasă, vorbeşte cu ea. Poţi şi să o săruţi.- îi şoptise Soare.

-Ce înveţi tu copilul?!- îl mustrez eu.

-Ei şi ce? Nu-i mic deja!- ţipă el.

Fetiţa se întoarce cu o sticluţă cu o soluţie de un roz pal. Mi-o întinde pentru Rim. Din greaşeală, sau intenţionat, îl atinge pe Klio de umăr. Se pare că cel mai fermecător e acest moment: cei doi copii se privesc de parcă sunt îndrăgostiţi. Ce drăguţ! Soare îi înmânează suma de bani bătrânului şi începe să râdă.

-Hai acasă hulubaşule!