AL ŞASELEA SOARE

Capitolul 12

Soare îl ghiontea pe Klio cu domniţa aceea. Eram pe plajă când brusc Klio se ridicase în picioare şi ţipă la Soare.

-Nu e deloc hazliu! De ce te comporţi aşa cu mine?! Ce ţi-am făcut?- se întoarse cu spatele la noi şi plecă.

-Pleacă imediat şi cereţi scuze!- ţip eu scrâşnind din dinţi.

-O să-i treacă! - spuse el

Mă ridic stresată din loc şi plec după băiat, iar Soare rămase cu Rim care tot chicotea neînţelegând ce se întâmplă.
Ajung băiatul din urmă şi îl prind de braţ. El întoarce capul plângând. Mă îmbrăţişeză strâns. Plângând. I-am spus să-l ierte, Soare doar a încercat să arate că fetiţa e bună pentru el. Klio mă înţelese şi sper că-l iertase pe Soare. În curând cei doi băieţi se jucau fericiţi de parcă nimic nu s-ar întâmplat, cu cel de al treilea. Mergeam spre coluarul pentru copii când am simţit prezenţa cuiva în spatele meu. Nu índrăzneam să privesc în spate până ei nu pleacă cât mai departe. Soare, Klio şi Rim au trecut de colţul coluarului cotind spre stânga. Brusc mă întorc în spate întinzând o mână în aşa fel încât să lovesc la gât persoana din spatele meu. Am nimerit. În spatele meu era o persoană. Un bărbat de aceeaşi înnălţime ca mine într-o mantie neagră. Capişonul era pus peste cap şi nu puteam văzusem nimic. Însă capul acestuia era îndreptat spre mâna mea, de parcă ar urmărio.

-Ce vrei?- întreb ferm.

Dar în loc de un răspuns rezonabil, încă cineva dinspate mă ţine strâns de mâini şi îmi reţine mâna peste gură ca să nu ţip. Mă traseră în cea mai apropiată cameră. O sală mare şi plină cu obiecte în cupole de sticlă, se pare că erau foarte rare.
Mă trântiseră la pământ în genunchi. Brusc simt cum corpul meu devine o stană de piatră. Cum sângele mi se închegă în mine. Cu coada ochiului văd cum cineva ţine mâna dreaptă deasupra mea de parcă manipulează cu mine. Oare controlează sângele?! Încerc să pricep câţi la număr bărbaţi erau. Erau şapte. Cei şapte care au venit în a doua zi a mea aici. Brusc în poala mea aterizează un cuţit cu mânerul în formă de peşte de aur. Corpul meu începe să ardă ca atunci, când eram mică.

- Trebuie să-l omori pe iubitul tău.- spuse unul din bărbaţi.

- Nu mă vei impune să fac asta vreodată!!!!- ţip eu.

Brusc corpul mi se încovoie atât de tare încât m-am ridicat deasupra pământului cam la vreo 20cm. Mă îndoisem în spate de parcă cineva încerca să mă tragă în spate. Încep să ţip de durere. Pumnalul cu un zgomot dur cade pe podea.

-Trebuie să faci asta. -spuse altul.

-Nu...nu, nu vreau!- încep să ţip şi mai tare. - Sunteţi în casă străină şi comportaţi astfel?

- Peste ceva timp noi aici vom lucui!- rânji unul.

Corpul treptat se înconvoaie mai tare şi simt cum încă câteva secunde şi spinarea mea se va destrăma ca o uşa din bălămăli.

-Aşa deci, sper că ai înţeles totul!- mă eliberează din constrângerea şi chinul ăsta. Cad cu o bubuitură zdravănă pe podea. Bărbaţii plecă. Iau pumnlul în speranţă că îl voi înjunghia pe primul, dar iar acel simţ de cheag de sânge în tot corpul. Îngenunchez forţat.

-Nu-nu, nu pe mine pe el!- arată spre un tablou de pe perete. Acolo era Soare şi încă 3 persoane. O fată blondă, un băiat şi încă un băiat. Blonzi cu ochi albaştri toţi. Şi cu un evantai auriu în mână. Care acum era sub o cupolă de sticlă chiar în faţa tablourilor.

-NU! AM SPUS NU ASTA ÎNSEAMNĂ NU! TE OMOR EU PE TINE ŞI PE CEILALŢI AFLAŢI ÎN PALAT, DAR NUMAI NU PE EL!- ţip eu simţind glasul răguşit şi capul şi inima pulsând.

-Oh nu ţipa. În această cameră ţipetele dispar în gol, râsuj la fel. Numai lacrimile se aud. Mereu. Chiar până în ultima şi cea mai îndepărtată insulă. -m-au lăsat de una singură aici.

Mă ridic simţind durere amară în tot corpul. Nu pot plânge în camera asta cât nu aş încerca. Pun pumnalul înrunul din buzunare şi es din cameră. Nu vreau nimeni să afle de asta, nimeni...

☀☀☀☀

Au trecut cam câţiva ani. Cei şapte băieţi ne consideră pe mine şi pe Soare părinţi. O familie foarte fericită. Caitriona tot învaţă foarte mult.
Azi va fi cea mai importantă zi al lui Klio. Băieţelul meu împlineşte 18 ani. În cinstea a atât de important moment eu şi Soare ne-am gândit să-i facem o surpriză pe plajă. Va fi muzica lui preferată, băutură, mâncaruri, dulciuri, persoanele importante lui. Apropo despre persoane impprtante lui Klio acum o urăste pe Aiko. Au încercat să aibă ceva relaţii, dar mereu se certau:

-Tacăţi gura!- ţipă Aiko

-Nu am de gând să mă supun unei străine în propria-mi casă!!- îi ţipă Klio înapoi apucândo de braţ.

- Eşti prost!- Aiko îl loveşte tare peste umăr.

-Proştii la fel trebuie iubiţi.- spuse Siren ce şedea cu o carte în mână culcat pe scaunul din grădină. Nimeni nu ştia că el e acolo!

-De naiba mai e şi tâmpitul ăsta aici?!-ţipă Aiko roşie de furie.

După aia se auzi o pocnitură. Siren întoarce brusc capul şi pricepe că Klio tocmai o lovise peste faţă pe Aiko. Siren cu gura semicăscată privea cele întâmplate. Klio îi ignora prezenţa fratelui. Mă scol de pe scaun ca să-l mustrez, dar Soare mă trage de rochie înapoi jos.

-Beaţi ceiul femeie! E mare ştie ce face.- zise el sărutându-mă pe obraz.

-Niciodată sănu îndrăzneşti să te adresezi aşa fraţilor mei! Nu vreau să te mai văd aici N.I.C.I.O.D.A.T.Ă!!- răcni el.

Aiko fugi. Şi cam peste câteva minute nu mai locuia cu noi.

-Iar tu - arătă cu degetul spre frate - ideot de 10 ani, nu interveni!

-Oh, hai las-o baltă, dacă nu aş fi spus nimic o spune Rim sau Luca.- îi reproşa celălalt.

-Dacă spune Rim, risca să ajungă la spital, dacă risca Luca... -tocmai din senin apăru Luca. Cel de al treilea băiat.

Luca- 15 ani. Un băiat înalt, lat în umeri cu gropiţe în obraji. Cu ochi violeţi şi păr şaten. Iubea foarte mult plantele, florile şi din cele mai mari păcate... Fetele!

Siren-10 ani. Vreau să spun că el e cel mai neutru din toţi, dar foarte des are apucături de psihopat sau tocilar. Are păr negru ca cele mai întunecate colţuri ale lumii şi ochii roşii ca sângele ce propulsează prin vene. Uneori, când se irită, dezin negri şi glasul îi devine foarte dur. Mi-e frică pentru el.

Klio nu a mai ieşit din cameră până seară. Am avut timp să pregătim totul pentru petrcere. Arzon- al 6-lea fiu. Cu ochi albaştri şi păr blond. E singurul care seamănă leit cu Soare. Are 13 ani. E atât de simetric şi atât de ... Psihopat! Toate prostiile le face e şi Siren. Şi tocmai asra făceau acum! Arzon a văzut o piatră mare aproape de apă.

-Hei, Siren hai să ne jucăm gen suntem sirene şi trebuie să ajungem în apă!- spuse Arzon conducândul de mână pe Siren.

-Ok! Dar eu sunt Triton!- zise Siren.

O mulţime de oameni se uită la doi băieţi cum sar în apă şi ţipă:
"Libertate sirenelor" sau " Iubire vin la tine". Soare se râdea de numai putea staîn picioare.

-De ce te râzi?! Se pot lovi!- spun eu încruntândumă.

-Dulceaţă ,vor fi bine!- mă sărută el. -Că totuşi nu pre avem de lucru aici, să mergem la bazin.

-Cum rămâne cu băieţii?!

-Profesoarele lor sunt aici.- şi arată spre profesoarele ce râdeau de ei.- Te rog, prea mult timp mu am fost doar noi în doi...