AL ŞASELEA SOARE

Capitolul 22

Toţi ceilalţi deja dormeau, numai eu şi Arzon am făcut un plan perfect de a ieşi afară. Arzon luase de pe dulapul de lângă uşa de la intrare o cheie mică în formă de fluture. Se vedea că e veche. Am ieşit afară. Am trecut de portiţa mică a casei şi brusc Arzon începu să ţipe:

-Am scăpat din închisoare  omule!Siren tu înţelegi? Casa asta seamănă cu o închisoare! - ţipase el.

Am dat din cap în semn de da şi am râs. Arzon alergase spre cele mai apropiate tarabe cu fructe vândute de aceeaşi troli de mai devreme. Nu îmi îmaginez cât e ora, dar nu sunt oameni mai deloc. Arzon se întorcea cu nişte fructe zemoase şi mari, când btusc privi într-o parte departe de mine. Când am încercat să mă întorc să văd ce el examinează, Arzon mă trase înapoi. Spunea că e fata aia în mantie neagră care ne spionează sau poate numai pe mine. În cap îmi răsuna ideea că trebuie s-o cunosc! Trebuie s-o prind la locul faptei! Mă întorc şi plec spre ea. Începu să şovăie. Trecând în dreptul ei am atinso. Ea se întoarse iar eu am trecut în faţa ei.

-Bună seara domnişoară! - încer să-i văd faţa.

-Ne cunoaştem?!- întreabă bâlbâinduse un pic.

-Dacă-mi spui numele tău atunci ne cunoaştem!- îi spun eu zâmbind.

Fata îşi scoate capişonul de pe cap şi îşi ridică faţa spre mine.

-Karmen! Încântată de cunoştinţă!- zâmbise angelic ea.

Am rămas încremenit şi formal cu gura că scată.  Părul negru cădea şuviţe pufoase şi dezordonate pe umerii mici. Ochi cafenii închis de parcă ar fi ciocolată un zâmbet perfect, nişte gene lungi şi pistrui foarte micuţi pe nas. Cu câţiva cm mai mică decât mine în înălţime. Brusc mă trezesc din etapa de analizare rapidă a micuţei din faţa mea. Da micuţei, deoarece arată mai ceva decât un copil. E drăguţă.

-Si-siren încântat de cuno-ş-ştinţă.- am început să mă bâlbâi.

Am mai stat un pic de vorbă. Am aflat că avem aceeaşi vârstă-15 ani. Ambii ne interesam de cărţi şi de ceva supranatural şi istorie şi multe altele. Brusc Karmen priveşte speriată înainte. Îmi îndrep privirea înainte şi văd un bărbat cu semn ca şi al mamei doar că al lui era pe gât.

-Karmen iată unde erai! Ai şi un nou prieten!- se adresase către fata de lângă mine.

Cum adică un nou prieten?

-Da tată!- zâmbi ea şi ne cunoscu- Tată fă cunoştinţă cu Siren. Siren acest domn e tatăl meu.

Spusem ceva de cenu că sunt încântat şi aşa mai departe. După ea a plecat cu tatăl ei. Dar auzisem ceva de genu: "e bine lucrat. Ai făcut cunoştinţă cu el." Cum adică?! Adică, stop, ea trebuia special să se cunoască cu mine?! Sunt într-un bucluc mare. Dar cea mai mare problemă e ceea că nuştiu unde e Arzon! Merg încet pe toate străzile căutândul pe Arzon. Ochii mei se măresc când îl văd pe  fratele meu concentrânduse la apa pe care numai ce o controla. 

-Arzon! - îi ţip eu. Bulbucul de apa îi cade în cap udândul.

-Da!- îmi ţipă înapoi.

Încep să râd văzând persoana super supărată din faţa mea. Arzon îşi scutură un pic hainele.

-Hei Siren, iubire, totuşi ai făcut cunoştinţă cu acea fată care spiona. Am o ideie perfectă...- zise el după ce se apropie de mine.

Ideea ce i-a trăsnit în cap a avut un oarecare sens, dar eu nu îl prea înţelegeam. Am plecat pe urmele lor. Am mers din urmanlor până nu am ajuns îtr-un loc totual necunoscut. Tatăl lui Karmen se uită prin părţi de parcă ar vrea să-i spună ceva secret şi nu trebuie nimeni asta să audă. A vorbit destul de tare.

-Oh draga mea fică, Karmen, ai prins un peşte mare. -spuse el.

-Din noi doi tu eşti singurul peşte!- spuse râzând fata.

Ochii mei deodată s-au îndreptat spre semnul de pe gât. Mama la fel are acest semn. Sunt neamuri? Se pare că tatăl ei nu a înţeles gluma. O apucă pe Karmen de gât.

-Să ştii că am vrut doar să  strivesc sub picioarele mele toată djnastia acea de  sori! Nu doream ca să mai moară lume.- o lăsă liberă pe Karmen şi se întoarse la ea cu spatele. - Dar dragă trebuie să-l omori pe aces micuţ erou. Cinstit să spun itre toţi el unul singur nu are nicio menire, el nici măcarnu va ajunge în Oraşul Eroilor.

Acum cu totul nu înţeleg nimic. El vorbeşte despre mine. Cum adică nu am sens între fraţi. Şi despre ce Oraş al Eroilor vorbea?! Arzon îmi făcu semn să ies din minţile mele.
Karmen ridicase un pic o mână şi o mişca de parcă manipula cu tatăl său. Brusc se auzi un strigăt înăbuşit şi tarăl ei căzu la pământ. Spunând ca să-l lase să-i arate cum mai bine. Karmen lasa mâna în jos şi brusc tatăl ei manipulează cu ea fix cum ea făcea numai că o ridică deasupra pământului. Am încercat să fac ceva, dar Arzon ma oprit.

-Nu trebuie să te bagi într-o familie necunoscută.

Peste câtva timp au devenit din nou tată şi fică, nu duşmani. Mă înfricoşează toate astea. Mergeam spre casa Doamnei Bonnie îngândurat de capul mi se spărgea. Când deschid uşa şi aud strigăte. Erau strigătele lui Dexter şi Dylan şi Luca şi... A tuturor. Toţi erau îngrijoraţi că noi am plecat fără veste. Dar şi despre ceea ce ne spunea lor Bonnie. I-am rugat să-mi povestească şi mie.