AL ŞASELEA SOARE

Capitolul 39

Un jet de apă îi vine în faţă lui Siren. Kailas îşi înfăţişează acel zâmbet perfid şi roteşte în mână un glob de apă.Siren trebuie cumva, cât mai rapid să ajungă la părinţii ,să o scoată de aici pe Karmen. Corpul şi minte ei au fost expuse la atâtea încercări încât ea nu se poate trezi. Chiar se ruga să fie bine. Rânjetul lui Kailas îl scoate din minţi pe Siren. Cum poate să o facă? În lăuntrul lui era ceva negru ce creşte şi îşi desfăcea aripile. Zguduia lume din el, ca să îi spună că e trează. Brusc în jurul lui se face totul alb. Era apă. Kailas, îl introduse într-un vârtej de apă. Fiinţa neagră din Siren se ghemui, dar nu dădea un anumit semn că îi era frică.

" Te văd prea bine , Copil al Focului, ţi-e frică." Glasul creaturii zvoneşte în minte fragedă al lui Siren. " Ridică-ţi  pumnul şi loveşte. Eu nu îţi sunt judecător de nu izbândeşti."  Siren se afundă în gânduri. Mâna lui era strânsă de alta, dar când îşi privi mâna, nu văzu nimic. Dar cineva tot îl mai ţinea de mănâ. Creatura din el luă stăpânirea, dar cu voia lui, şi fără al trauma sau fără să-i ia memoria (cum s-a întâmplat).  Ochii lui sau făcut tăciune şi lumea în jur prinde culori sângerii. "Uite Copil al Focului , cum cade lumea la picioare şi ţi se închină. Uite cum în sânge se scaldă suflet şi trup omenesc. Tu nu eşti om, nu-ţi fie frică!"  Siren ridică pumnii şi loveşte pământul din juru-i. Omoplaţii i se încovoaie şi la iveală apar nişte aripi negre. Ceva curge de pe ele... sânge negru, dens ca smoala. "Copil al Foculi cu sânge negru, cu suflet cioplit din nimic, orbeşteţi duşmanii!" Nu cunoştea fiinţa care îi dădea această comandă, dar ştia că o poate controla şi că se poate folosi de ea. Gândurile şi amintirile de până acum nu se amestecă cu glasul fiinţei şi nici ea nu le poate elimina. Piele lui se brăzdează de linii portocalii. Venele cu sânge negru nu pot arăta ca nişte vene cu lavă pură în ele? De ce nu! Siren stârneşte un vârtej de foc şi elimină ruinele rămase. Creează o sferă neagră ,iar în ea o introduce pe Karmen şoptindui că o să fie bine. El chiar crede în asta? Popoarele acelea de suflete din Lumea Cealaltă sau răsculat. Armata de şerpi creeaţi din ură şi energie consumă mai mult decât trebuie să o facă, şi Lumea apărată de Xelagra se întunecă bucată cu bucată. Cerul cade pe pământ strivind şerpi sau elfi regali sau suflete nevinovate din mari dinastii. Siren ridică de undeva de jos un val de scântei roşii, iar Kails speriat de ceea ce s-a întâmplat cu băiatul abia fuge cu o mâneca arsă. Brusc în faţa lui Kailas apare o fată. Păru-i era scurt, iar ea îmbrăcată într-un chimano alb. Ea scoate uşor la iveală katana sa înfărşurată în lente albe. Corpul ei se cutremură şi brusc dispare gravitaţia. Porţiunea de pământ se ridică şi îl ciocneţte pe Siren care plutea prin aer. Fata cu o viteză incredibilă se ridică deasupra lui şi îl loveşte în zona toracică a coloanei vertebrale. Siren scoate un icnet înăbuşit lovinduse de pământ. Chiar dacă are aripi acum erau nu prea folositoare.
  Loveşte sfere de foc în toate părţine în speranţă că o va nimeri. Aude un scânce şi bruc gravitaţia reapare şi Kailas se năpusteşte spre el. Siren priveşte bărbatul-şarpe cu ochi înebuniţi de groază şi frică, cine era fata pentru el? Fiinţa din el îi răspunde la înrebare:

" Ochii mici şi roşii pielea albă, fară niciun semn. Părul scurt şi negru se zbate în bătaia vântului. Bărbatul priveşte de sus în jos la fetiţa cei înconjoară picioarele rugând-o să nu alerge că ameţeşte. Fetiţa scapă un zâmbet dureros de fericit, care  se întipărează în memoria bărbatului.
  Era o noapte neagră cărbune şi pe cer apare un şarpe încolătăcit care îşi scapă coada din gură. Xenurion îşi cheamă oastea. El nu mai are fică şi nu mai are iubită, ceea ce înseamnă că şi bărbatul îşi lasă copilul pentru al proteja.
***
Xenurion cheamă la el pe "toţi trei", cine sunt ei? Un băiat înalt şi doauă fete de înălţime medie se înfăţişează şarpelui. Una din fete... e ea, mica copilă lăsată în grija unei bătrâne. Era fica lui. Fata ridică privirea. Ochii erau complet goi. Lumea de sub picioare se scurge treptat în beznă. Îşi coboară ochii peste trupul acum bine dezvoltat de fată. La zona abdomenală se alfa o katana înfăşurată în lente albe. Ponosite pe alocuri rupte , dar pe care scria "Lume". După legea aceasta doar pentru persoana etichetată , era menită sabia cu adevărat şi contra alt cuiva nu se foloseşte. Dar fica lui învăţase să o mânuiască fără a o scoate din teacă.

Copil al Focului ea, Lira, e fica lui."

Siren se rostogoleşte la stânga. Îl ţinteşte cu o suliţă din foc şi loveşte, dar nu-l nimeri. Deoadată se opri în loc. Fata, numită de fiinţă ,Lira, îşi dezveleşte lentele şi scoate katana din teacă. Pământul se zguduie, lume o ia razna, graviţia cade sau brusc se ridică. Copacii îşi pleacă coroana sau şi-o ridică. Iar din pământ se prevăd vapori violeţi.

-Eu îmi omor lumea cu orice preţ...-scânci fata şi se ridică cu o viteză incredibilă postânduse în faţa tatălui său. Îl înjunchie, şi corpul inert cade la pământ. Se aude un răcnet groaznic şi fata se înjunghie pe sine.

Siren ţinteşte scena cu ochii negri. "Uite Copil al Focului cum moare lumea unui copil."
Chiar asta se întâmplase.  Dar nu avea timp de uita, doar şi-a tipărit în minte imaginea şi i-a sărit în ajutor lui Rim. În faţa celor doi fraţi se postase doi şerpi. Brusc pământul se înfierbântă şi talpa de cauciuc a bocancilor se topeşte.

-Lira... Era căpetenia noastră, iar Xenurior merită să vă închinaţi!- răcni un glas dur şi se topi pământul sub ei.

Glasul. Îl cunoaşte de undeva, dar nu ştie de unde. Fiinţa îi arată imaginea de la sfârşitul Olimpiadelor Elementelor, el l-a simţit. Ochii sau mijit de fiarbinţeală.
"Copil al Focului el e Jarun, tăietor de capete al Legii."