AL ŞASELEA SOARE

Capitolul 35

-Copii nu ar fi bine să ne distrăm?- spuse bunicul Gason.

-Ce fel de distracţie?- întrebă Luca interesat.

-E ziua de cinste a Zeiţei Xelagra, în fiecare an se organizează o petrecere.- spuse bunica Beta.

-Atunci de ce să nu mergem.- spuse Klio.

Peste câteva minute bune toţi eram gata. Frumos îmbrăcaţi şi gata de plecare la petrecere. Străbunica Aghata a spus că toţi vin la acea petrecere cu măşti. Dar nu obişnuite ci măşti din acelea magice care fac orice persoane care te cunoscu să te recunoască chiar şi în mască. Deaceea v-a trebui să intrăm pe uşi diferite. Dacă ne recunoaştem nu trebuie să ne spunem pe nume. Deci...o casă mare cu foarte multe geamuri care seamănă mai mult cu un templu enorm. Asta e normal! Xelagra e Zeiţa creatoare a acestei lumi. Casa e poziţionată în inima Lumei Celelalte. Am înconjurat casa intrând pe uşi diferite de mărime şi culoare şi formă. Eu am intrat într-o uşă cafenie cu geamuri galbene. Mi-au deschis-o doi bărbaţi mai înalţi, care mă cunoşteau se pare şi semănau la culoarea pielii şi forma corpului co Berrto. Am intrat într-o încăpere masivă cu câteva etaje. Care în mijlocul lor avea un candelabru enorm cu lumânări adevărate. Focul lor dansa, graţios şi dulce. Asta e straniu, dar am observat asta. Brusc îmi aţintesc privirea asupra unei frumoase domnişoare în faţa mea. Masca nu mi-a arătat faţa ei, înseamnă că nu o cunosc. Ea se îndreaptă spre mine.Îmbrăcată într-o rochie verde pufoasă, dar care în acelaşi timp îi dezgolea coapsa piciorului drept. Cu o mască verde cu fluturi negri. Părul ei se revărsa în bucle galben-închis, lung până la coapse.

-De ce aşa un domn nemaipomenit de frumos nu are companie?- întreabă ea cu un glas atât de mieros şi şoptit încât mi-au trecut o mie şi una de fiori pe corp.

Aş vrea să spun că e Karmen, dar glasul ei este mai tăios şi mai dur.Apoi brusc îmi amintesc că mi-a spus domn, atât de mult timp a trecut încât încep să uit că deja am 17 ani. Domniţa nu prea arată a fi mai mare sau mai mică. În cap îmi sună fraza străbunicului Silver: " Băiete acolo o să fie o sumedenie de fete, distreazăte cu ele, iar apoi mai primeşti o doză de adrenalină furioasă din parte prietenei tale." Srăbunicul e foarte viclean!

-Poate domniţa îmi oferă companie...- îi şoptesc la ureche, iar domniţa îşi lasă degetele lungi pe umerii mei.

-Nu am nici o mică picătură de ruşine dacă o să spun nu...- zâmbetul cu buzele de coral care se văd de sub mască mă topesc într-o mică lavă care fierbe acum în mine.

Nu am crezut vreodată că alte fete o să mă facă să simt scrum şi fluturi în stomac.

-Aş propune să bem ceva...hm, poate ceva dulce? - îmi propune domniţa.

"Ia tot de la ele şi nu le da nimic!"- îmi spuse străbunicul Silver.Dumnezeule ce viclenie!

-Desigur!- îi răspun domniţei observând mai multe baruri, dar care erau destul de departe de noi. Mă îndrept spre barul din dreapta.Îmbrăţişând de talie domniţa care îmi ţine azi companie.

Luăm ceva dulce şi rece. Toţi ceilalţi stau pe la mese sau baruri. Brusc îl observ pe Klio îndreptânduse sus la cel mai înalt etaj. Se pare că pleacă la Zeiţa Xelagra. Înteresul lui creşte cu fiecare pas. Mai jos îl observ pe Arzon în compania a 3 domnişoare blonde care râdeau de gluma spusă de el. Luca tocmai a reuşit să agaţe o domnişoară roşcată cu mască albă.Nu îl văd pe Dexter şi Dylan, nu-mi văd părinţiişi bunici şi străbunicii, nu-l văd pe Rim, şi nu o văd... pe Karmen. Domniţa care mă acompaniază şi-a lăsat o mână pe umărul meu şi şi-a apropiat faţa de mine.

-Te gândeşti la ceva foarte intens... nu vreau să aud tăcere când glasul tău mă face să răsuflu îndrăgostită...- şoptise ea.

-Aceeaşi pot să spun şi despre tine...-îmi apropiasem faţa într-atât de tare de a ei ca să-i pot spune asta chiar în buze.- nu putem să ne spunem numele etc. Dar eu vreau să aflu mai mult, cum o pot face?

- Uşor...- se înfipse moale în buzele mele.Un gust dulce de miere îmi învăluie gura, de parcă această mi-ar curge pe buze şi bărbie.

Ea se desparte de mine şi zâmbeşte apoi râde scurt.

-E timpul să dansăm... Dansul e la fel o metodă de a afla mai mult despre partener şi de a...iubi.- mă trase aproape în centrul sălii.

Sala devine nemaipomenit de caldă. Muzica porneşte şi toţi dansează aceleaşi mişcări pe care le arată masca. Domniţa mea îşi învăluie degetele subţiri în părul meu. De data asta e diferit. Ea nu e Karmen, aşa că nu simt atâta plăcere sau nevoie de a acţiona mai departe. Dar totuşi simt plăcere. Dansul este unul straniu. Corpurile perechilor dansatoare creează un total, apropiinduse foarte tare unul de altul.Brusc lumina se aţinteşte în centrul sălii, credeam că va fi Klio şi Xelagra, dar nu... Era Karmen şi un bărbat! Inima a început să-mi pulseze tare, nu de gelozie, ci de faptul că acesta nu purta mască! Simplu nu avea nevoie de ea. Un bărbat înalt, dar nu foarte tare, costumul căruia se asorta cu rochia roşie a lui Karmen. Capul lui era în formă de lună. Sau chiar era lună... lumina gălbui şi liniştitor.

- Să dansăm un dans doar pentru doi!- spuse bărbatul ca să audă toţi.

Respectiv au plecat cei care nu au dorit să rămână la acest dans.L-am observat pe Luca în acele perechi rămase. El m-a privit întrebător de parcă mă fulgera cu întrebări:" cine e prostul acela?" Muzica a devenit brusc foarte rapidă şi am început să dansăm rapid şi armonios, pe alocuri agresiv. Toate perechele erau un suflet aparte. Eu simţeam că al meu arde, dar e liniştit şi înduioşat de antingerele partenerei. Dar cum puteam să nu trag cu ochiul la Karmen?Rochia ei roşie zbură ca nişte aripi învăluind corpul ei sprinten. Brusc, toate perechile au fost eliminate din dans şi toţi sau prăbuşit la pământ. Partenera mea s-a lăsat moale pe pieptul meu. Buclele ei mirosimd a miere şi tei, m-au împins în a o ridica în braţe şi a o aşeza într-un fotoliu mai îndepărtat. Pontul era că numai noi (dinastia noastră) şi Zeiţa Xelagra nu au adormit. Bărbatul-lună o ridică sus în braţe pe Karmen. Ochii ei sau făcut morcovii de parcă ar fi hipnotizaţi...