AL ŞASELEA SOARE

Capitolul 1

Deschid ochii mei mici. Aud doar plânsetele celor din jur. De ce ei plâng?
Straniu fapt tot nu pot ieşi din casă, sau mai bine spus ograda casei. Tot timpul citesc! Orice sărbătoare eu nu pot să merg, nimeni nu-mi este bucuros. Niciodată. Şi mai e ceva... În fiecare noapte simt o febră foarte mare. Ard. În tot corpul. Din păcate asta nu se opreşte. Sau cel puţin nimeni nu ştie cum.
În una din aceste seri nesuferite, aflasem se pare ceea ce nu trebuia să aflu. Pe când mama îmi era aprope fusese chemată afară. Auzisem două voci:
«-Îmi pare rău, se pare că situaţia ei este şi mai grea. Are semnul de naştere semănând cu un peşte de aur. Copii cu acest semn au o menire straşnică. Are menirea de a omorâ soarele. Şi va înceta să ardă atunci când pumnalul suprem îi va păta mâinele de sânge luminos şi cald.»
Mama începe să plângă în hohote. Şi eu încep să-mi simt lacrimile curgând pe obraji. Închid ochii cu gândul că mă fac bine în razultat adorm.
Dimineaţa următoare mama nu mă mai trezise şi nu mi-a mai spus nimic. Îmi îmbrac singura rochie întreagă şi plec afară. Mă uit la acel soare şii spun:
- Nu vreau să te omor.
Merg spre havuzul meu preferat din grădină. Acolo mereu erau peştişori foarete mici şi foarte diferiţi. Dar azi acolo era altul, unul nou, unul de aur. Era straniu până acum nu-l mai văzusem niciodată.
- De unde oare eşti aici?!

Îl întrebasem din interes, însă nu mă aşteptesem că o să-mi răspundă!!!

- Vrei să te ajut?! Vrei să nu mai arzi?!

Nuştiu cu ce preţ mă va ajuta, dar vreau să fiu sănătoasă.

-Da...
-Atinge-mă. -îmi spuse el.

Ating misteriosul peşte şi simt cum ard. Închid ochii de durere şi văd o fată ce semăna leit cu mine şi care era îmbrăcată în formă naţională marină de armată. O formă de un verde închis cu ceva decoraţii aurii în formă de lanturi de mătase. Ea îmi spuse că eu sunt sănătoasă. Deachid ochii, realizez că mă simt bine. Mai bine de cât mai înainte! Însă binefecătorul meu dispăru, păcat. Trebuia să-i mulţumesc. În seara aceleeaşi zi nu mai aveam acea febră şi nu mă simţeam rău. Mama mă strânse în braţe ţipând: "Fata mea e sănătoasă!!!"
Acum puteam pleca în oraş la sărbătorile oraşului, dar toţi mă priveau urât. Îmi mai amintesc că odată, la o plimbare, auzisem voci din spate şoşotind ceva despre semnul meu de naştere! Nu auzisem prea bine, dar mă irită faptul că văzândumă toţi se uitau la acel semn în formă de peşte! Afurisitul ce este!!! Purtasem orice ca nimeni să nu-l vadă. De la o vreme n-coace toţi vorbesc cu mine precum cu un simplu copil.

A trecut ceva timp după ce oamenii m-au primit. Acum două luni fac parte din flota naţională a insulei mele. Am o formă foarte frumoasă. Îmi să controlez starea bărcilor şi tot odată să dau comenzi îmbrăcată în haine de comandant.
De acum 9 ani insulele vecine duc un război tragic. Cum poţi să crezi că pe insula soarelui există bogăţii nestemată, numai pentru că ea străluceşte?! Absurd!
Eu şi încă câţiva comandanţi cu a sa comandă, am fost trimişi ca să apărăm insula.
De la începutul călatoriei vântul era blând şi lin, dar din spate apăruse norii negri ca tăciunile ce se îndreptau spre noi. Vântul puternic şi acele micuţe vârtejuri striveau corăbiile şi le afundau în mare. Când...