AL ŞASELEA SOARE

Capitolul 10

Dacă mi-ar exlica cineva imediat ce naiba caută ea aici şi cine-i ea, voi fi mulţumită acelei persoane pe viaţă!

Mă trezisem cu o foarte bună dispoziţie. Dar zâmbetul îmi căzu după ce păşisem pragul camerei de zi. O roşcată îmi îmbrăţişeză în toate felurile posibile iubitul. Mă întreb cumde nu-i dă în minte să mai întoarcă prin părţi idioţenia aia de cap! Tuşesc scurt ca să atragă atenţia la mine măcar cineva. Măcar un perete şi tot merge! Dar prefer vietatea blondă chiar din faţa mea.
Soare se întoarce şi zâmbeşte. Acea roşcată totuşi îşi poate mişta gâtul, mă priveşte întrebător.

-Sorişor cine-i ea?!- vrea să pară un copil. Schimonoseşte glasul la maxim ca să arăte drăguţă, dar se pare că aici e sfârşitul ei!

- "Sorişor" întocmai cine-i ea?!- scrâşnesc din dinţi şi maschez un zâmbet fals.

Brusc blondul începe să râdă în hohote. Apoi încearcă să arăte serios.

-Deci, Kayda, ea este verişoara mea Caitriona, Caitriona ea este iubita mea Kayda. -şi se apropie de mine zâmbind şi îmbrăţişându-mă de talie.

-Oh, încântată de cunoştinţă!- scrâşnesc iar din dinţi.

-Eu nu!- se întoarse gen supărată ea.

Iate uită, dar puteam şi eu liber să spun că o trimit naibii şi cu asta-i toată cunoştinţa noastră!?
Soare mă strânge de talie ca să ies din gândurile mele şi cred, să-i răspund la vreo întrebare.

-Mergi să-l vedem pe Rim?- întreabă iar Soarele.

-Rim? - sunt confuză. Se pare că aşa îl chiamă pe nou-născutul băieţel.

Soare vrea s-o invite şi pe Caitriona, dar eu îi astup gura cu mâna. Numai să încerce să cheme o străină să-mi vadă copilul! Îl omor!
Ieşim din camera de zi şi plec pe un hol destul de departe de camerele noastre. Soare îmi explică, că în partea asta a palatului crescuse şi el apoi îşi primise camera lui de acum. Aici cresc copii mici. Este un fel de grădiniţă şi şcoală pentru familia regală. Şi că roşcata aceea crescuse aici! Intrăm pe o uşa decorată cu micuţe flăcări pe cere le desenase Klio pentru Rim. Pe uşa lui Klio, Soare desenase la fel flăcări cu nişte marchere speciale. Ochilor mi se deschide o cameră cu tapete alb-gălbui cu ulzoare argintii. Lângă păretele stâng era un dulăpior alb cu colţuri rotungite. Pe el era o veioză roşie cu dungi galbene.
Klio şedea liniştit lângă micuţul adormit, într-un pătuţ chiar în mijlocul camerei. Soare privea iubitor copilaşul. Ce drăguţ. Îl îmbrăţişez pe Klio. Băiatul pleacă pentru câteva minute din cameră.

-Ai fi deacord dacă Rim, al fie copilul nostru?- întrebarea lui îmi fulgeră în cap.

-Ăăăă...eu...- nu ştiu ce să-i răspund.

-Ştii azi trebuia să-ţi arăt ceva, dar îţi voi arăta asta mult mai târziu.- mă îmbrăţişeză tânărul.

Ce dorea să-mi arăte şi de ce s-a răzgândit?

☀☀☀

Eram în camera micuţului, când Klio îmi spuse că mă chemase Soare. Ies din cameră îndreptându-mă către bazin. Pentru ce mă chemase într-un bazin? Brusc de după colţul camerei ese roşcata Caitriona, cu o bretelă dată peste umăr şi părul răzaşit. Simt cum toate celule corpului meu îmi dau un indiciu la ce s-a întâmplat. Mă irită asta. Trec liniştită pe lângă roşcată ajungând în faţa uşii. Trântesc o uşă mare şi grea. Tânărul doar într-un singur prosop cu părul ud mă priveşte speriat.

-Totul e normal?- întreabă acesta.

-Nu. Nimic nu-i normal! Ce tocmai s-a întâmplat între tine şi neghioba aceea? De ce te comporţi atât de rău, urât? Cum poţi să faci aşa ceva ţinând cont că eu sunt aici???- ţip eu stresată la băiatul şocat de la ceea ce se întâmplă.

-Despre ce vorbeşti? - o face pe prostul. - Serios nu înţeleg despre ce vorbeşti...

-Vrei să spui că tocmai, numai ce nu ai avut nicio relaţie cu roşcata aia?!

Soare pufneşte în râs. Îmi spune că nu avuse nimic şi doar roşcata aia îndrăgostită îl el, vrea să mă facă geloasă! Se pare că îi fac un mormânt detot plictisitor şi nici nu o să-i fac ceva înmormântare, dacă o omor!
Soare mă îmbrăţişeză şi mă sărută pe frunte. Apoi cu o mişcare lentă, uşoară mă aruncă în acel bazin cu apă străvezie. Un bazin deasupra căruia nu era un tavan obişnuit ,ci un tavan de sticlă. Bazinul rotund şi larg cu plită de ceramică alb-aurie la fund. Pe margini nişte ulzorase micuţe aurii. Din partea dreaptă a camerei rotunde era un înalt dulap cu prosoape şi încă unul micuţ de sticlă cu picioruşe şi ramă de un lemn foarte alb şi strălucitor, cu diferite şi foarte felurite uleuri, bombe pentru baie cu arome de cele mai frumoase şi mirositoare flori, petale de diferiţi trandafiri puse fiecare în boluri împletite dintr-o funie groasă, săpunuri-jeleu cu sclipici în ei şi chiar butoane adevărate de flori în ei.
Scot capul din apă. Mă apropii de marginea bazinului uitându-mă straniu la băiatul care-şi îmbrăca un halat pufos şi roşu şi aşa de pufos! Îmi place, dar mai tare îmi plece cum arată iubitul meu în el. Soare rânjeşte scurt.

-De ce mă priveşti aşa?! De parcă ai vrea să mă mănânci?!- întreabă acesta aşezânduse pe o sofa verde închis poziţionată de partea stângă a camerei. Lângă ea era o măsuţă de sticlă pe care erau două pahare şi o sticlă cu ceva băutură, dar nu prea îmi dau seama ce băutură. Lângă măsuţă mai era o sofa la fel de un verde închis lângă care mai era şi un cărucior de fier auriu cu două rafturi pe care erau diverse păhare: erau pentru whiskey, vin ( de câteva feluri), şampanie ( de câteva feluri) şi încă foarte multe micuţe şi mari.

-Pentru ca arăţi apetisant?!- rânjesc eu ridicândumă pe marginea bazinului ca să dezbrac rochia care se lipeşte de piele şi nu e comod să înoţi în ea!
Las într-o parte mantia, apoi rochia. Stau cu spatele la Soare aşacă nu prea observ reacţia lui. Rămasă doar în lenjerie, mă scufund rapid în apă. Înot pe spate privind cerul înstelat de deasupra mea. Soare mârâe ceva scurt. Întorc privirea spre el. Zâmbesc scurt şi mă scufund în apă. Mă ridic înapoi. Nu-l observ pe băiat la masă. Unde s-o fi dus?
Simt mâinele reci şi puternice încolotocinduse în jurul meu.

-Te-am prins peştişorule...