AL ŞASELEA SOARE

Capitolul 34

Casa acea mare  care, după cuvintele Cynfiei are aici deja mii de ani, îmi mănâncă sufletul! Se uită la tine de parcă ar spune:" Vino să te iau la cină!"

-Numai mie îmi pare că acestă casă e prea mare pentru 2 perechi de bătrâni?- îmi şoptise Arzon.

-Nu nu îţi pare...- i-am răspuns cu un glas răguşit.

-Ai nevoie de un ceai, frate!- spuse Dylan somnoros.

În casă ne întâlnesc 2 perechi de bătrâni, dar care  nu par a fi bătrâni. Lumea asta o să dea peste cap orice am învăţat la şcoală! Erau doi bărbaţi care foarte bine semănu cu tata, înseamnă că cineva din ei este Silver, iar altul este Gason. Soţiile lor o ajutau pe mama în legătură cu Karmen. Dădeau atâtea întrebări! Mă apropii şi o iau în braţe pe Karmen. Întreb în care cameră o duc şi mama îmi arată scările şi-mi spune prima uşă la dreapta. Bine... Mă ridic pe scările care la un punct anume se despart în
dreapta şi stângă şi se răsucesc ca nişte şerpi. Apropo de şerpi... Încerc să deschid uşa, dar nu reuşesc. O las uşor jos pe Karmen şi deschid rapid uşa. Aceasta se închide brusc. Cum? Numai am deschis-o? Încerc să o ţin în picioare, şi dechid uşa. Nu e atât de grea dar uşa se închide. Brusc observ apă pe jos. Arzon... Cine ar putea să-mi închidă uşa cu apă? Deschid încet , cât de încet pot,  şi intru ca un şoarece care este pândit de un motan.  O pun atent pe pat pe Karmen şi o las să se întoarcă  în toată părţile pentru comoditate.
Scot capul pe uşă şi văd cum motanul îşi caută prada. Arzon se uită în părţi şi faţa lui mă face să râd, e şocat unde m-am dus. Eh, oare unde sunt? apar brusc în spatele lui. Îi şoptesc un BOO apăsat.  Arzon se întoarce ca ars la mine. Ne privim duşmănos apoi începem să râdem.

-Asta a fost o încercare bună!- îi spun eu râzând.

El hohoteşte peste măsură. Îi spun că plec să văd ce face Karmen am aşezat-o pe pat în grabă. Arzon pleacă jos.

-Mama şi tata au spus că dacă e nevoie stai cu ea, şi dacă îţi este foame îţi aducem noi mâncare. Succes hulubaşule!- râde zgomotos şi pleacă jos. Ce a vrut să spună cu asta? Intru în cameră şi o privesc pe Karmen care doarme pe jumătate de pat.

-Mă priveşti sceptic...- mormăi ea.

-Ba nu, te examinam doar.- îi răspund ştiind că asta e aproape aceeaşi.

-Asta nu e aceeaşi?- mormăi scurt.

-Nu. Categoric nu!- râd eu dândumi seama că defapt ea ştie asta.

Îmi scot sacoul pe care îl îmbrăcasem din nou. Îl las pe scaunul de lângă o masă de tualetă. Îmi desfac câţiva nasturi de la cămaşă. Cred că această casă totuşi vrea să mă mănânce la cină e foarte cald aici.Mă găteşte ca pe o supă sau o găină friptă. Karmen se întoarce cu faţa spre mine. Bate uşor patul cu palma făcând semn ca să mă aşez lângă ea. Surâd, dar mă opresc imediat. Ce să fac cu acest copil mic. Mă las uşor pe pat. O privesc cum începe să moţăie şi într-un sfârşit adoarme. Simt cum pleoapele mi se îngreunează şi vreau să dorm. Scot un căscat scurt şi mă întorc cu faţa spre Karmen. Aceasta se întoarce brusc cu spatele. Ce naiba?! O îmbrăţişer lin de talie şi închi ochii. Am adormit. Şi am dormit foarte bine în compania ei.

Dimineaţă.

Mă trezesc de la un jet de apă vărsat peste mine.

-Bună Dimineaţăăăăăăă! - ţipă Karmen.

-Nu era nevoie de apă dragă,- îi spun eu.

Deschi ochii şi o văd îmbrăcată într-o bluză uşoară şi o pereche de blugi negri. Stând deasupra mea şi privindumă cu zâmbetul până la urechi. Ridic mâinele sus sau în faţă în semn de îmrăţişare. Karmen se lasă grea pe mine.

-Neaţa.- spun eu.- Cum ai dormit?

-Bine, dar îmi era cald.- spuse Karmen ridicând capul  privindumă.- Ştii ceva?

Nu reuşesc să spun ceva, că simt buzele ei peste ale mele. Un uşor dans al butelor cărui i se alătură limba. Din nou o simt. Îi simt pulsul şi inima bătând cu graţie ca o pasăre. Îmi trec mâinile pe talia ei, iar ea îşi afund degetele mici în părul meu. Picătura care a umplut păharul. Mă ridic brusc, lăsând-o şocată să cadă pe spate.

-Ce naiba?- întreabă Karmen înjurândumă.

-Nimic...doar...- ce a fost asta? Era plăcut şi mai ales mi s-a răguşit glasul. Ce s-a întâmplat?

Karmen mă priveşte şi începe să râdă. Îmi spune că sunt roşu ca racul fiert şi că nu se poate opri din râs. Iate uită nu se poate opri din râs! Îi arăt eu ei! Cât timp ea râde îmi scot cămaşa şi încep să-mi încălzesc mâinele a foc. Ea brusc se opreşte din râs şi mă priveşte speriată.

-Ce vrei să faci? Nu e lumea noastră , nu ar trebui să faci dezordine!- spune Karmen prea rapid ca să pot înţelege.

Mă apropii de urechea stângă a ei şi suflu uşor un aer cald. Simt cum tresare şi îi apar fiorii pe tot corpul. Drăguţ... Încep să-i sărut urechea cu săruturi aproape atinse.

-Stop...- murmură Karmen.

Mă ridic şi văd că priveşte în altă direcţie şi am făcut-o să roşească.

-Revenim mai târziu.- îi spun eu şi mă ridic luându-mi cămaşa.

-Mai târziu?- aud mârâitul furios cunoscut. -Mai târziu zici?

Surâd.Fără voia mea colţurile buzelor mi se ridică într-un zâmbet. Simt apă sub picioare. E timpul să fug. O iau la goană pe coluar.Karmen fuge din urma mea strigând că îmi arată ea mai târziu. Hazliu, dar nu prea. Fug în sala principală. Toţi erau strânşi acolo şi vorbeau, dar noi am intrat nebuni în sală şi le-am închis gurile. Karmen mă loveşte cu o sferă de apă, iar eu îi întorc o scăntee de foc violet. Mă opresc în faţa tuturor şi brusc simt nişte mâini de apă care mă trag în jos. Scenariu cunoscut nu? Dar Karmen de la distanţă ţinteşte o săgeată în mine. Dar doar câţiva cm de pieptul meu ea dispare prefăcânduse în picături de apă. O privesc şi-i văd zâmbetul dulce pe faţă.

-Ce scenariu cunoscut!- Hai că asta mi-a plăcut!- spuse Arzon râzând.

-Ce nu aţi împărţit? Nu cumva patul?- râde şi Luca.

-Sau ea nu se împarte cu sine?- râde un bărtân şi toţi râd din urma lui chiar şi Karmen.

- Bunicule Silver! asta a fost bună!- spuse tata.