AL ŞASELEA SOARE

Capitolul 37

-Lumea Cealaltă ha?- întreabă dezgustat Fitzory.- Nu cred că trebuie să mai aşteptăm îi omorâm şi cu asta basta,  ce poate fi mai satisfăcător decât asta?

-Taci, Fitzory. Indivar, pleacă în aceaşi formă de până acum, în trupul lui Silver şi vezi când vor să plece.- a poruncit Xenurion.

-Ascult!- Indivar face o plecăciune adâncă, până la pământ şi îşi  reia înfăţişarea de Silver şi pleacă spărgând plitele de piatră de sub sine.

Crăpăturile au devenit mai mari şi au cutremurat castelul.

-Mă tot întreb, gravitaţia lui este mai mare decât a pământului acesta amărât?- întreabă plictisit Bovar ridicând din crăpăturile de pe podea nişte flori ce au o corolă mai mare şi mai colorată.

-Ce sens mai are?! Dacă crapă pământul cu totul ca un glob de sticlă, atunci o să ştii că da.- a spus un pic furios Fitzory.- de ce mi-ai închis gura? Doar ştii că e drept pasul meu.- îşi întoarce faţa spre Xenurion.

-Nu cred că pasul e chiar drept. Crezi că eu greşesc?- a tunat Xenurion de s-a făcut cerul negru şi păharul lui Fitzory a fost zdrobit de un fulger roşu din rune.

Fitzory îşi ascunde coroana de leu sub masă şoptind un nu.

-Pisică amărâtă...

-De fapt sunt leu cu puteri de şarpe...- a stăruit Fitzory.

-Am spus pisică amărâtă!- răcni Xenurion.

Ochii lui se roteau în orbitele oculare groaznic de repede iar pe mâini i-au apărut străvechile rune negre. Bovar reacţionează oferindu-i o floare albă cu parfum liniştitor.
Conducătorul îşi desface pumnii şi se toloneşte înapoi pe scaun. A spus ceva ,dar chiar nu se auzi ce. Era de prisos să întrebi.

                                                        *   *   *

Lumea Cealaltă:

Au terminat munca şi se odihneau lângă palat la un bazin de vreo 2 ha. Luca înfuleca al treilea păhar de limonadă. Spunea cît este  de obosit. Se aude un glas gros ce râdea fără oprire. Srăbunicul lor Silver se îndrepta spre ei.

-Frumoşii mei nepoţi! Cum viaţa de muncitor?- întrebă acesta.

-Groaznic!- răcni Luca.

-Ba nu, nu am depus aşa de mult efort!- ţipă Dexter.

-El nu a depus bro!- îl corectă Dylan.

-Nuştiu, eu doar am pus flăguleţele pe acoperişurile improvizate, din material.- a spus Arzon luând un păhar.

Ceva nu era bine la acest străbunic... E straniu de fericit.

-Hei bunicule Silver, ce aşa de multă fericire, aproape că te spargi de zâmbet?- a întrebat Arzon.

-Doar  am dispoziţie!- a şovăit Silver.-Măi copii, aţi rămas aici câteva zile, spuneaţi că trebuie să o întoarceţi pe mama voastră, o să fie bine acolo până nu stăpâneşte nimeni?

-Vom pleca mâine, nu ar trebui să ne reţinem.- a spus Klio.

Planurile iau o întorsătură dură, dar plăcută lui Silver.

-Atunci vă las singuri, să vă distraţi. Le spun bunicelor să pregătească genţi. - a spus el întorcânduse să plece.

-Stai bunicule merg cu tine!- ţipă Arzon.

După o distanţă considerabilă de castel Arzon îl roagă să îi povestească cum a ajuns aici, în Lumea Cealaltă. Brusc Silver s-a înfuriat.El, Indivar nuştia cum neghiobul acela de bătrân a ajuns acolo. Şi nici nu şi-a  dat seama să întrebe asta. Eroul acesta nu e prost.

-De ce minţi?- întrebă Arzon.- Tu nu eşti străbunicul nostru?

-Ai dreptate... - pielea noroioasă a căzut pe pământ şi Silver se preface în Indivar, al şaselea şarpe.

Tăcut, şi închis în sine. Puternic şi nemaipomenit de furios, acesta era Indivar. Trebuia să le spună cumva celorlalţi, cumva, dar cum?A lovit pământul cu piciorul de s-a cutremurat lumea, dar fără  ca pământul să crape, aici putea să crape doar zeiţa lumii, Xelagra.

Castelul s-a cutremurat de un răcnet.Klio  îşi depăşeşte viteza şi vede pe podeaua rece a camerei zeiţa cu pielea blândă şi pământie brăzdată de crăpături adânci. Scâncetul Xelagrei a cutremurat sufletul  Lumii până în temelii. Cealaltă parte s-a brăzdat de crăpături.

-Bun! Indivar şi-a făcut treaba!- chiui Acoose.

- Răsculaţivă puterile din temelii, azi nimicim lumea!- tună Xenurion.

Arzon fugea de toate atacurile posibile înţelegând că trebuie să-l ude pe Indivar ca acesta să se descompună. Însă asta nu era uşor deloc. Indivar ridică sfere de pământ şi le aruncă spre Arzon, blondul le preface în noroi cu jeturi de apă. Foloseşte ţepuşe de gheaţă pentru al ţintui de un  copac pe Indivar ,însă şi cu mâinele imobilizate, mănuieşte pământul cu picioarele. Un elan cu piciorul şi Arzon primeşte gloanţe înfometate din pământ. Pietricele îi taie pielea şi îi face o gaură în mână, însă apa îi umple gaura, dar nu şi durerea şi golul din antebraţ. Arzon se încordează şi muşchii îi joacă sub piele. Crează din nămol nişte sfere şi le îndreaptă spre Indivar care face ochii mari mormăind că puştiul nu o poate face, însă nămolul era amestecat cu apă. Ajuns peste Indivar ,bulele de nămol, Arzon brusc le îngheaţă, dar ceva îl doboară şi nu reuşeşte să îşi imobilizeze complet intrusul. Din spatele blondului căzut ţeapăn la pământ rânjeşte Acoose. Lama sa de lumină a străpuns corpul lui Arzon în parte posterioară a marelui dorsal al spatelui. 

-Hai frate că arăţi înfricoşător de slab!, chiar te-a ţintui un ţânc la un copac? - râse Acoose şi cu o viteză considerabilă ajunge în incinta palatului.

Kailas deja o imobilizase pe Karmen. Acesta era atât de liniştit că lovind-o pe Karmen, strigătul ei a părut un tuşit uşor. Băieţii au rămas înconjuraţi, iar Klio şi Xelagra şedeau în castel. Hori face din zi noapte şi ridică în aer totul cu o singură lovitură în pământ. Xenurion face un colac în jurul castelului şi îl distruge aproape complet. O sferă protectoare rămâne în mijlocul tărăboiului de ruine. Klio. Xelagra şi Klio se ridică în picioare. Chiar şi cu crăpăturile pe pielea de ceramică, zeiţa semăna izbitor cu Xenurion.

-Opa!!! Nu spuneai oare că ai o fică? Se pare că noi am găsit-o!- rânji Fitzory.

Xenurion o privi şocat şi supărat în acelaşi timp. Încearcă să se apropie, dar Xelagra tresaltă pământul de sub picioare. Ochii ei se fac negri tăciune şi crăpăturile corpului se fac roşii de parcă de sub el va curge sânge fierbinte.Cu un gest din mâini Xelagra îi suge putere din Xenurion şi o introduce în pâmăntul crăpat vindecândul,însă...
Pielea zeiţei cade bucată cu bucată, iar sub ea era gol. Xelagra îl împinse din ultimile puteri pe Klio şi  îi zâmbi.Ceva din înăuntrul ei vrea  să scape, dar ea... se sparge... Corpul ei se prefăcu în cioburi de ceramică căzând pe pământ. Lumea Cealaltă şi-a distrus conducătorul...

-XELAGRA!- răcnetul mut al lui Klio cade în golul haosului Lumii Celelalte.