AL ŞASELEA SOARE

Capitolul 40

Hori şi Bovar erau destul de slăbiţi, dar erau cu adevărat mai puternici. Hori se cufundă în umbra sa şi dispăru. Reapărând în spatele lui Rim, încercă să-l sugrume. Rim loveşte cu mânerul katanei în burta lui Hori, apoi se întoarce rapid şi dintr-o mişcare îi taie capul. Corpul cade la pământ curgând din el o groază de sânge. Bovar răcni şi scoase din pământ nişte diinţe viii, dar care semănau mai mult cu nişte flori hibrizi şi învăluitor de scârboşi. Din gurile lor se scurgea saliva veninoasă, iar corpul lor era complet acoperit de buline albe sau roz aprins. Erau ceva plante veninoase. Jarun topeşte şi ridică pământul desupra aruncând în Siren. Deodată îi strigă lui Rim să ridice măinile sus şi să ridice lava. Ambii fraţi cauzează un tsunami din lavă proaspătă. Creaturile-flori ard în lavă, iar Bovar prinde a leşina sub impactul fricii, iar trupul se acoperă de arsuri groaznice. Jarun înghite o bucată din lava de peste el, după îl transformă în vârtej pe care îl abate peste fraţi. Siren îşi postează membrul stâng în faţă şi loveşte cu sfere de foc violet. Jarun se loveşte de un copac care sub impactul lui începe să ardă. Jarun pierde cunoştinţa. Ideea de al omorâ cu totul îl chinuie pe Siren, dar Rim îl loveşte uşor în coaste. Acesta reuşeşte să îşi revie. Se repede la sfera creată pentru Karmen. Se apropie de ea şi o ridică în braţe şi zboară spre casa din cărămidă. Karmen era fără cunoştinţă. Cu ochii mişcânduise sub pleoape. Începe să se trezească. Brusc casa de cărămidă a Dinastiei Soarelui începe să ardă. Groaznic. Flăcările înghit jumătate din casă. Pe uşa principală iese părinţii , bunicii şi străbunica sa. Siren coboară jos. Kayda îl priveşte uluită şi înfricoşată.

-Cum putem să părăsim lumea?- întreabă Siren de părinţii săi.

-Hmmmm... cred că prin portalul de la temelia Lumii am putea.-spuse Soare.

Mai spuse că îl va găsi repede. Lumea nu e aşa de mare cum pare ci e de mărimea unui grăunte de porumb.

Rim rămase să îi caute pe ceilalţi. Brusc îl vede pe Dylan lovinduse din plin într-un copac, iar Dexter loveşte disperat cu pământ în şarpe. Fitzory rânjeşte de îi crapă burta, dar tot nu se opreşte din prostit.

-Hai cât de slabi pot fi eroii!- ţipă Fitzory şi îl împinse pe Dexter într-o prăpastie care se creese din cauza că Lumea Cealaltă începe să se destrame.

Rim îşi măreşte ochii şi priveşte şocat cum fratele său cade. Fuge până la prăpastie , dar nu reuşeşte şă îl prindă şi Dexter cade. Sângele bubuie în corp şi loveşte în tempane. Rim cu viteza luminii şi cu sabia foc de culoarea sângelui îl înjunghie pe Fitzory. Sângele îi buhneşte pe gură şi ochii i se mişcă nesiguri în orbitele oculare. Rim scoate sabia din trupul şarpelui. Acesta cade într-o crăpătură din pământ care se lipeşte la loc din cauza cutremurului, şi îl striveşte. Rim cade sleit de puteri peste pământ , katana dispărândui.

Klio încă nu şi-a  dat seama că lumea se prăbuşeşte în jurul său. Xenurion stă nemişcat  întins pe spate sub ruinele unei locuinţe. Ochii lui privesc  pustii şi fără emoţie . Klio se scoală şchiopătând. Mâna lui se preface în lamă a unei săbii. Se ridică deasupra lui Xenurion şi îngheţă momental.

-Hai fă-o. Nu mai am pe nimeni şi nu vreau să am... -spuse răguşit pentru urechile lui Klio.

Klio îşi ridică mâna şi loveşte. Sângele i se scurge lui Xenurion pe bărbie şi înainte ca lumea să i se scurgă din corp. Faţa fiicei sale mici şi momentul când aceasta se preface în praf. Cum putea el aşa de nesăbuit să o uite să uite că lumea era fuărită de fica sa? Cum a putut să strice? Să o strice pe ea... Ochii se închid şi lumea nu mai există.

Indivar se împiedică de o piatră şi cade cu faţa în jos. Dar se ridică şi fuge către uşa portal care s-a deschis ca sursă de evacuare pentru sufletele ce locuiesc pe Lumea Cealaltă. El străbate portalul, dar ceva merge nu după plan şi e lăsat să cadă deasupra apei. Aici nu este pământ vizibil nu se poate concentra ca să găssească măcar un petice de pământ. Cu un plioscăit zgomotos se loveşte cu faţa în jos de apă şi îşi pierde cunoştinţa. În scurt timp se va îneca. În urma sa portalul se conecteză către Insula Soarelui, Siren şi fraţii lui care rănit, care şchiopătând, dar erau toţi înafară de ...Dexter.
Portalul se închide în spatele lor eliminând orice urmă de haos, care mai putea rămâne. Din cer se aude o bubuitură şi un bărbat gigantic coboară.

-Eroi!- tună acesta- Lumea Cealaltă a căzut în beznă, dar suflete sunt vii- arată spre mulţimea de suflete salvate, care au reuşit să fugă-  Un din voi şi-a dat viaţa, dar eu i-o ofer înapoi. Dexter e viu şi 6 din voi merg cu mine în oraşul Ceresc al eroilor şi îşi îmbracă cununa de lauri.

6? De ce numai 6? Gigantul răspunde de parcă cite gândurile lui Siren.

-Tu, Siren, nu eşti om şi nici erou , eşti ceva mai mult! Îţi dau o lume ca să ostăpâneşti. Îţi dau lumea de sub pământ. Stăpâneşte Zeul al Focului Întunecat.

E singura ce a mai auzit  Siren, mâinele pământului la tras în tărâmul său.

9 luni mai târziu:
Insula Soarelui are un nou conducător! În noapte întâi a verii Kayda a născut o fetiţă. Ea era asemenea unui înger cu ochi verzi şi cristalini pătrunzători. Era nemaipomenită.  Fraţii săi vitregi au coborăt din cer cu daruri zeieşti pentru noul Soare. Klio îi dărui cununa din topaz auriu prin care razele soarelui devin mai fierbinţi. Rim ia dăruit iubire faţă de lume implantând-o în inima copilei. Luca îi aduse în dar un fulger, ca simbol a gândirii agere şi puterii asupra vinovaţilor. Dylan şi Dexter i-au făcut un dar comun, au făcut-o un magnet pentru fericire şi bucurie, succese, dar şi un mic de nenorociri. Ea trebuia să înveţe să fie conducătoare. Arzon cu ochii suri-albăstrui îi dărui liniştea şi o mantie aurie cu picături albe de gheaţă. Siren nu putea veni. Dar în schimb îi trimise căldura unui foc al iubirii. Era haosului a luat sfârşit. Bucurăte lume! A luat sfârşit. Putere şi Lumină!

Infern:
Tropăitul cizmelor militare se aud de peste tot.

-Ce naiba?! Gorun! Ia uite cine tropăie ca un elefant pe acolo!- răcni Siren la ajutorul său.

Uşa se trânteşte de perete. Ridică capul dintre pergamentele de pe masa-i de lucru. Ochii lui se fac violeţi de furie. Dar brusc se potoleşte şi începe să râdă zgomotos, acoperinduşi faţa cu mâinile.

-Aşa deci! Am ajuns a tropăi ca un elefant! Siren,dragă ai devenit aşa semsibil timp de un an!- spuse glasul brunetei.

-Aveam nevoie de tine.- spuse Siren coborând jos, lângă fătă.

Karmen îi sări în braţe, mai să-l sugrume.

-Deci... unde îmi pot lăsa bagajele? Am multe, doar rămân aici cu totul! De data asta nu scapi de mine,Siren!- spuse Karmen arătând cu degetul spre grămada de bagaje din cadrul uşii.

Siren zâmbi anevoie! E cel mai bun cadou, pe care îl poate avea. Acum chiar că seamănă cu Hades şi Persefona, în lumea sa, în Infern.

S-a născut al şaselea Soare!