AL ŞASELEA SOARE

Capitolul 16

Arzon tocmai îl lovise. Siren din reflex avea capul întors într-o parte. Apoi încă o lovitură, apoi încă una. Rim se ridică şocat rugândul pe Arzon să se oprească. Ochii negri al lui Siren se făcu din nou normali, roşii. Era plin de sânge. Avea o buză spartă. Şi câteva vânătăi pe faţă şi piept. Siren şocat era gată să plângă. Rim îl opreşte imobilizândul din spate pe Arzon. Acesta stă cu privirea plecată câteva minute. Siren cade la pământ. Pe obraji îi curg lacrimi, pe care se pare că nu le simte deloc. Arzon se rupe din strâmbtoarea lui Rim, fugind spre fratele îngenunchiat.
Arzon îşi îmbrăţişeză fratele. Cămaşa i se pătează de sânge. Observând sânge amestecat cu lacrimi curgând pe bărbia celui mai mic, încet ne observat îl linge.

-Eşti bine?- întrebă blondul a cărui ochi albaştri deschişi se făcu de un albastru foarte închis.

-Da...- murmură şocat Siren.

Profesoara ţipă ceva, dar Luca aruncă scaunul în spate.

-Ce ar spune tata dacă te-ar vedea ce ai făcut, Doamnă profesoră?! Ai certat doi fraţi! Se pare că Siren are dreptate: nu decizi nimic, eşti jalnică! ŞI MAI MULT SĂ NU ÎNDRĂZNEŞTI SĂ-L ADUCI PE SIREN LA O AŞA STARE!- Luca ţipă cât de tare putu.

Profesoara se vărsa în lacrimi cerânduşi scuze în faţa băieţilor.

-O să-ţi ceri scuze în faţa mamei.-spuse rece Rim.

Camera de tron:

Ajutorii îmi pregăteau părul şi hainele pentru încoronare. Acel evantai auriu de sub cupola de sticlă şi care era pe fiecare tablou, se dovedi a fi dar al zeilor căzuţi. Acesta însemna putere, linişte, dar în acelaşi timp durere şi sânge.  Din cauza lui pe vremea bunicului Soarelui sau ridicat insulele, droarece credeau că e un nestemat adevărat.
Uşile se lovesc brusc de perete. Băieţii intră în cameră. Cineva din gardă încearcă să-i oprească, dar îi fac semn că nu ar trebui. Brusc îl observ pe Siren bătut binişor şi mâinele însengerate al lui Arzon. Dexter şi Dylan făcând o faţă vinovată, dar periculor de furioasă. Rim şi Luca erau în spatele profesoarei.

-Ce sa întâmplat?!- mă ridic şocată de pe scaun .

-Îi explicaţi dumneata sau eu?!- întreabă Luca.

După ce mi-au povestit totul, am dat ordin ca profesoara să fie concediată sau cel puţin trimisă înapoi la şcoala sa. Ptin faţa uşii trecu Klio.

-Ştiaţi că nu aveţi voie să fiţi aici?!- întreabă el băieţii.

Toţi se întorc spre el înafară de Siren. Acesta auzind glasul scump şi drag, face ochii mari. De parcă s-ar uita în gol. Lacrimi şiroaie îi curg pe faţă. Rim îl priveşte furios.

-Rim, dragul meu, eu nu sunt sacul de boxing! - spuse amuzat Klio.

-Ce-i amuzant aici?!- întrebă Luca.- Măcar de ai vorbi o dată cu noi, dar tu asta nu o faci. Chiar şi acum nu treci de pagul camerei astea!

Mă ridic şi-l strâng în braţe pe Siren. Acest plânge şi mai tare în hohote.

-Nu vreau ca să stricaţi faptul vă sunteţi fraţi, deaceea nu vă mai certaţi, nu vă bateţi şi aveţi grijă unul de altul. Când ai un frate ştii că în ciuda faptului cât de mult nu v-aţi certa, el v-a fi primul care o să te ajute. Sunteţi şapte, fiţi perete pentru fiecare din voi. Vă rog!- le spusem eu.

Copii m-au îmbrăţişat  pe rând. Toţi au plecat înafară de Siren, Arzon şi Klio. Cei trei au plecat ceva mai târziu şi spre bazin.

La bazin:

Klio se făcu mai comod pe unul dintre fotolii, iar Siren pe celalalt cu Arzon.

- De ce vă comportaţi aşa?- întrebă Klio.

-Ce te interesează pe tine! Nu ai mai vorbin cu noi câteva zile, ne-ai ignorat!- spuse Siren plictisit.

-Siren.- îl ghionteşte Arzon.

-Păi şi pe mine asta mă cam interesează! De ce mai lovit?!- întrebă supărat brunetul.

-Pentru că trebuia să scot din tine nebunia aia! -spuse Arzon dând capul pe spate.

Apoi brusc se sculă şi lăsă fularul pe masă. Sări în apa rece.  Klio râse.

-Poate îţi lăsai hainele? -întrebă acesta.

-Ai vrea să mă vezi fără ele?!- Arzon se ridică şi îşi dădu firele de păr ude de pe frunte. Zâmbetul lui se mări şi deveni şi mai fermecător.

-Oh iubire desigur!- îi spuse Klio amuzat.

Siren îi privi un pic şocat, apoi râse. Arzon brusc nu mai zâmbi. Klio spuse că pleacă să aducă ceva de mâncare. Siren îşi lăsă hainele pentru a sta un pic în apa rece.

-Şi totuşi de ce?!- întrebă în cele din urmă Siren.

-Ce vrei să spui?!

-De ce m-ai ajutat, aşa spus, ca să nu fac ceva mai rău.

Arzon nu răspunse. Blondul se apropiase în câteva cm de faţa lui Siren. Siren roşi.

-Ai crezut că te sărut?! Eşti băiat nu am ajuns la asta... Interesant.. Te-ai sărutat vreodată?!- spuse Arzon înotând pe spate.

-Nu! Şi normal că nu!- Siren roşi.

-Ştii, Klio nu s-a schimbat deloc. Tot atât de tare te iubeşte şi are grijă de tine. Dar acum eşti supărat. Eşti cel mai mic dintre noi, toţi te iubim la fel!- Arzon îşi trece o mână prin părul lui Siren.
Brusc uşa se deschide. În prag era Klio.

-Uh staţi că mii cald! Nu simţiţi că sa făcut prea cald hulubaşii mamei!- spuse râzând Klio

Siren începu să roşească. Cei doi,mai mari au început să râdă. Arzon ieşi din apă ca să guste din perfectele fructe aduse de Klio. Bomboane şi alte bucate aduse. Pe masa rotundă erau frumos aşezate toate gustările. Uşile mari se deschise şi pe ele au păşit pragul ceilalţi fraţi.

-Iubiţii mei fraţi, am venit!- ţipă Luca.

Toţi începu să râdă şi să glumească. Acum toţi fraţii sunt uniţi. Inima Kaydei sa umplut de iubire pentru fii săi, şi de frică pentru viitorul lor.
Coronarea e mâine....