O șansă să fii iubit

1

Jungkook Pov

    Viața e grea; să crești doi copii e greu. Îmi cresc copiii de șase ani deja, mama lor nevrând să își asume responsabilitatea de a avea grijă de ei, Așa că a trebuit să o fac eu cu ajutorul parinților care au avut grijă de ei cât timp am fost la colegiu. De când lucrez pentru compania tatălui meu, ei sunt în grija mea.
Regret că sunt nesăbuit când vine vorba de relații și n-am regretat niciodată că îi am pe ei, chiar dacă sunt bisexual și nu am găsit pe nimeni potrivit care să îmi fie partener... cineva care să ne accepte pe mine și cei doi copii ai mei.
    Toți s-au gândit că nu sunt destul de responsabil pentru a avea o familie, dar adevărul e că eram tânăr si nesăbuit și s-a întors împotriva mea, dar nu voi nega că am doi îngerași care sunt așa dulci, calmi în comparație cu alți copii și ascultă tot ce le spun.
    N-am putut cere mai mult, să îi am în viața mea este mult mai bine decât să locuiesc singur, uneori îmi doream să mă relaxez si să scap de stres. Cluburile erau mereu prima opțiune. Să întâlnesc lume pentru a interacționa puțin, era prima mea prioritate.
    Faptul că trebuie să fac asta mă enervează deoarece aș vrea să fiu într-o relație, să am o familie iubitoare și liniștită exact ca cea în care am crescut.. dar nu găsesc pe cineva care să îmi accepte cei doi copii.
    Ei bine, aici sunt, târât de cei doi copii ai mei într-un magazin pentru a cumpăra materiale ca să facă o coroniță din flori pentru educatoarea lor. Copii pot fi cu adevărat ceva uneori, dar voi accepta orice îi face fericiți. Din momentul în care am intrat în magazin, cei doi îmi dau drumul la mână și aleargă spre flori pentru a alege ceva ce să i se potrivească profesoarei lor... sau măcar ce cred ei că i s-ar potrivi.
    Știu că Hymei se atașează de oameni foarte repede, dar Jiwoon? Trebuie să fie cu adevărat o zână educatoarea dacă l-a făcut pe Jiwoon sa fie așa. I-am urmărit pe cei doi cât timp ei alegeau flori albe, roz deschis și de culoarea piersicii.
    Recunosc ca au gusturi bune dar, serios, o coroniță de flori? Doamne. I-am lăsat, mergând să iau restul materialelor cât timp ei alegeau diferite flori false pentru coroniță. Uneori pot fi foarte haotici, dar tot aduc fericire în viața mea.

--------------

    -Appa? E bună asta? m-a chemat ea ca să îmi arate florile ei mici pe care le-a ales să le pună împreună.
    -Este. Ce fată bună ești, am spus și i-am ciufulit părul, primind un zâmbet larg în schimb. Ea e cu adevărat unul dintre punctele mele slabe, zâmbetul ei e motivul pentru care îi dau vieții o șansă.
    Jiwoon s-a încruntat încercând să pună florile împreună. Am încercat să îl ajut, dar mi-a respins de fiecare dată ajutorul așa că l-am lăsat să se descurce singur.
    -Appa, e destul? a spus Hymei încercând să care toate mănunchiurile de flori pe care le-a făcut.
    -Da, scumpo, oprește-te din a le face pentru a le putea folosi pe ale amândurora, am spus încercând să fiu florile de la ea. Să facem baza coroniței până termină și Ji. Hymei a acceptat nerăbdătoare
    -S-o facem, a sărit ea nerăbdătoare, râzând.
     Nu mi-am putut opri zâmbetul uitându-mă la ea. Jiwoon a chicotit și el la cât de săritoare era sora lui. Momente ca astea înseamnă mult pentru mine chiar dacă știu că nu sunt de ajuns pentru ei. Ei au nevoie de doi părinți... Dar voi da tot ce am mai bun pentru a acoperi ambele roluri.
    -Appa, am terminat, a spus Jiwoon și mi-a arătat florile pe care le-a combinat. Chiar dacă se chinuia, a făcut treabă bună singur. I le-am luat și le-am pus alături de celelalte.
    -Woah, appa, fă-mi și mie una, a spus Hymei privindu-mă cum lipesc florile de verdeața din jurul sârmei.
    -Mai târziu pentru că voi trebuie să vă culcați, am spus celor doi care s-au încruntat.  Haideți, trebuie să dormiți ca să îi dați profesoarei coronița. Ei continuau sa fie botoși. Bine, atunci îi voi da mamei mele coro... Hymei m-a surprins când a sărit pe mine.
    -Appa, nu, a gemut ea cât timp și-a strans brațele în jurul gâtului meu. Am zâmbit și am lăsat jos coronița
    -Pat, acum... Haide Jiwoon, am spus și i-am dus pe amândoi în cameră. Chiar dacă au propriile lor dormitoare, mereu se strecoară în al meu seara, așa că e mai bine să îi duc direct la mine.
    Am aranjat patul și i-am culcat pe amândoi, apoi i-am învelit.
    -Appa, tu nu te culci? m-a întrebat Jiwoon, iar eu am zâmbit.
    -Ba da, dar prima dată trebuie să termin coronița și mai am de completat câteva hârtii pentru la serviciu, am spus iar el a dat din cap. Știu că nu îi place când mă obosesc, însă e singura opțiune pentru moment.
    -Noapte bună, appa, au spus cei doi, privindu-mă cum închid luminile.
    -Noapte bună. Chemați-mă dacă aveți nevoie de ceva. Cei doi doar au aprobat înainte să își închidă ochii în încercarea de a adormi. Am zâmbit. Am lăsat ușa deschisă înainte să continui să lucrez.

N.T. :  Aceasta poveste nu este a mea, precum am menționat și în descrierea cărții. Mi-a plăcut foarte mult originalul și am zis că trebuie să o traduc și pentru fanii români ( bineînțeles că am primit și permisiunea autoarei). Sper că vă va plăcea și vouă la fel de mult cum mi-a plăcut mie. Voi încerca să actualizez măcar o dată la două-trei zile.
❤