O șansă să fii iubit

5

Autor Pov.

   Jungkook tocmai a ajuns la școala copiilor săi. Și-a aranjat hainele și a luat coronița de flori înainte de a încuia mașina. Putea auzi copiii râzând și strigând în timp ce se jucau. Erau în pauză. A oftat și a intrat în clădire, aproape de biroul principal. În timp ce mergea, purtând costumul său personalizat care-i arăta perfect structura corpului și o pereche de ochelari de soare, ignora atenția care i se oferea. A intrat în holul principal unde se aflau câțiva profesori.
    -Bună..? a spus el, obținând atenția câtorva profesori.
    -Bună, cu ce te-aș putea ajuta? a spus una dintre profesoarele, examinându-l pe Jungkook din cap până-n picioare, confuză de prezența lui.
    -Poți te rog să îi chemi pe Jeon Hymei și Jeon Jiwoon? a spus el, iar profesoara și-a încruntat sprâncenele.
    -Iar tu ești? a întrebat ea, iar Jungkook și-a îndreptat postura.
    -Jeon Jungkook, tatăl lor? a spus, ridicându-și o sprânceană după ce și-a dat ochelarii jos.
    -Oh, mă întorc imediat, domnule Jeon, a spus ea, iar cel mai tânăr doar a aprobat. Între timp analiza încăperea așa că nu a realizat că a făcut alți doi profesori să se simtă stânjeniți.
    Profesoara s-a întors în biroul principal.
    -Vor veni în curând. Domnul Park s-a dus să îi cheme, a spus ea, iar Jungkook a dat din cap în semn de înțelegere. A început să se uite în programul său în timp ce își aștepta copiii să vină, continuând să țină coronița. Cei doi profesori s-au scuzat din moment ce erau stânjeniți de prezența lui.
    -Dumneavoastră sunteți domnul Jeon? o voce l-a întrerupt pe Jungkook din aranjarea programului său. Și-a închis telefonul înainte să și-l bage în buzunar. Și-a întors încet capul spre persoana care a vorbit cu el. S-a încruntat, examinând-o din cap până în picioare.
    Un băiat mai scund se uita la el zâmbind din ce în ce mai larg.
    -Eu sunt Park Jimin, profesorul lui Hymei și Jiwoon, a spus băiatul întinzându-și mâna, dar cel mai înalt nici măcar nu-l asculta. Jimin a înghețat când celălalt a mers spre el încet, micșorând spațiul dintre ei.
    -Domnule Jeon...? l-a chemat cel mai scund în timp ce bărbatul îi examina fața. Un zâmbet mic i-a înflorit pe față, punându-i coronița pe cap lui Jimin.
    -Frumos...a șoptit el, un zâmbet mai larg apărându-i pe chip, descoperindu-i dinții ca de iepuraș.
    Jimin era luat prin surprindere, dar a rămas nemișcat, privindu-l pe cel mai înalt care părea că a uitat ce este spațiul personal.
    -Appa!! a strigat Hymei fericită, fugind spre bărbatul care abia atunci realizase ce făcea, dându-se un pas, doi înapoi.
    -Appa, de ce i-ai dat-o lui Jimin oppa? s-a bosumflat fata, iar Jungkook a înghițit în sec simțindu-se stânjenit de ce tocmai a făcut.
    -Oh, trebuia să fie pentru profesoara ta, corect? Putem face alta pentru ea, a spus el, continuând să-l privească pe cel mai scund care și-a aplicat capul stânjenit.
    -Nu! E pentru Jiminie! Dar eu trebuia să i-o dau... s-a bosumflat Hymei.
    -Scuze, doar că el arăta foarte... a simțit cum îi bate inima mai tare in timp ce cel mai scund și-a ridicat privirea, așteptând continuarea. Captivant...a izbucnit el inconștient când privirile li s-au întâlnit. Bărbatul a început să zâmbească, încercând să își ascundă obrajii, acoperindu-i cu podul palmelor.
    -Cap... capti.. cap.. appa, nu folosi cuvinte grele, s-a bosumflat fata făcându-l pe Jimin să chicoteasca. Toată atenția lui Jungkook era îndreptată spre bărbatul din fața sa.
    -Jiminie hyung, îți place? a întrebat Jiwoon, trăgând de mâneca lui Jimin. Cel mai scund și-a retras privirea de la Jungkook, încheind concursul lor de privit. Și-a dat cu grijă jos coronița de pe cap.
    -Eu, Jiwoon și appa am făcut-o pentru tine, a spus Hymei, iar ochii lui Jimin s-au mărit înainte să se uite la Jungkook. Cel mai înalt s-a înroșit și și-a aplecat privirea, mușcându-și strânjenit buzele.
    -Chiar e frumoasă, îmi place, a zâmbit Jimin și și-a pus la loc coronița pe cap înainte de a se apleca spre Hymei. A sărutat obrazul fetei, neuitând să se holbeze mai întâi la Jungkook cu un rânjet pe fața, făcând contact vizual cu acesta.
    O tuse falsă i-a facut să își reîntoarcă privirea către profesoara care încă stătea în spatele lor, văzând tot. Un zâmbet timid a apărut pe fața lui Jimin, iar Jungkook a tușit, lasând-o pe Hymei jos.
    -Trebuie să ma întorc la serviciu. Voi doi, aveți grijă... a spus și a mai furat o privire de la celălalt bărbat.
    Jimin și-a mușcat buzele, încercând să nu zâmbească în timp ce îi ținea de mână pe cei doi copii. Jungkook le-a făcut cu mâna în semn de "la revedere" și cei doi i-au făcut cu mâna înapoi. Cel mai înalt a ieșit în grabă din birou și a intrat în mașină, încuind ușile
    -Prost, Jungkook, prost... a gemut el amintindu-și ce tocmai a făcut. Dar el era foarte... a mimat un țipăt, lovindu-se cu capul de volan. Un claxon l-a facut pe bărbat să sară simțind că i se oprește inima. Al dracului de prost, a oftat pentru el înainte de a conduce înapoi la companie, sperând că munca îi va întoarce atenția de la ce tocmai s-a întâmplat la școala celor doi copii.