O șansă să fii iubit

15

Autor Pov.

    Grupul de prieteni a terminat de mâncat când Namjoon și Seokjin au început să își facă semne unul altuia pentru a începe. Namjoon a oftat și i-a făcut pe ceilalți să tacă, în același timp făcându-i și confuzi

    -Deci, avem de făcut un anunț, a zâmbit bărbatul, uitându-se la Seokjin care îi zâmbea stresat înapoi. Mmm... începea să devine rușinat, iar celălalt își ascundea fața.

    -Ce se întâmplă? a întrebat Taehyung .

    -Eu și Seokjin... o să ne căsătorim, a spus Namjoon și a început să râdă nervos, încercând să îmbunătățească starea sufletească. În cameră s-a lăsat liniștea pentru câteva momente înainte ca toți să izbucnească în urale. 

    -Felicitări, Namjoon! a spus Yoongi, lovindu-i umărul. 

    -Mulțumesc... a zâmbit bărbatul și s-a uitat la logodnicul său. Cei doi au zâmbit, ascultându-i pe prietenii lor. Dar când Hymei a sărit în poala tatălui său, toți și-au întors atenția spre ei. 

    -Appa, tu când te vei căsători? a întrebat ea, făcându-i pe toți să tacă. Ochii lui Jungkook s-au mărit, uitându-se în ochii rugători ai fiicei sale. Și noi vrem o eomma, a gemut ea, bosumflându-se în speranța că Jungkook va îndeplini dorința ei. 

    Bărbatul s-a simțit stânjenit și a dat-o jos de pe scaun. A furat câte o scurtă privire de la fiecare înainte să se scuze. S-a trezit părăsind casa, așezându-se în curtea din spate. Ceva în pieptul său s-a strâns, realizând ceva. Nu era destul. A crezut că e, dar a uitat că copiii lui aveau nevoie de mai mult. El nu era destul doar pentru copii lui... ci și pentru părinți. Se simțea sufocat, lacrimile inundându-i ochii. A lăsat lacrimile să îi cadă pe obraji și și-a îngropat fața în palme.

    -Mă voi duce să... Namjoon l-a întrerupt pe Yoongi.

    -Nu o face. Lui nu i-ar plăcea dacă ai face-o acum, lasă-l, a spus el, privindu-i pe cei doi copii. Jimin s-a întors spre Jiwoon și și-a încolăcit brațele în jurul gâtului său, șoptindu-i vorbe.

30 de minute mai târziu

    -Hyung, ești prieten cu appa? l-a întrebat Jiwoon pe Jimin când l-a observat pe Jungkook după ușa de sticlă.

    -Nu suntem apropiați, dar... 

    Jiwoon l-a îmbrățișat pe bărbat. 

    -Poți vorbi cu appa? El mereu plânge... a șoptit el ușor, arătând spre tatăl său. Jimin a rămas tăcut. Ne minte, dar eu mereu îl văd pe appa plângând, a murmurat el, iar vocea i s-a stins. Se ascunde după ușă sau în birou. Minte pentru că nu vrea să îl vedem eu și Hymei. A lăsat o lacrimă să îi curgă pe obraz. Poți vorbi cu appa? a întrebat el iar și Jimin și-a mușcat buzele. Nu era sigur dacă ar fi trebuie să o facă sau nu. Nici măcar nu-l cunoștea pe Jungkook. I-a șters obrajii lui Jiwoon și s-a aplecat spre el ca să fie la același nivel.

    -Dacă voi vorbi cu el, te oprești din plâns? a întrebat el, iar băiatul a dat din cap, ștergându-și propriile lacrimi care nu se opreau. O voi face. Dar oprește-te din plâns, ok? a spus ușor și i-a mângâiat părul lui Jiwoon. Băiatul doar a dat din cap, încercând să se calmeze.

    -Dacă tot mergi la el, dă-i asta, a spus Seokjin din spatele său. Jimin s-a întors, văzându-l cum ține în mână un pahar. 

    -Lapte? a întrebat confuz. 

    -Poate că e mai mare decât tine, dar tot un copil e. Laptele cu banane este trucul, a zâmbit el, bătându-i ușor pe umăr 

    -Crezi că i-ar displăcea să merg la el? a întrebat Jimin, dar cel mai înalt a scuturat din cap. 

    -Nu vei ști niciodată dacă nu încerci, a zâmbit el, iar cel mai tânăr a dat din cap. S-a întors stresat și a împins ușa de sticlă. Oftând adânc, a făcut un pas spre băiat. Chiar spera ca Jungkook să nu îl îndepărteze. Avea nevoie de mult curaj ca să se apropie de el și îi era frică de faptul că după eforturile sale, cel mai mare o să îl respingă.