26

936 88 0
                                    

Autor Pov.

    Jin vorbea la telefon când Namjoon a intrat în cameră. Un zâmbet i-a apărut pe față, făcându-i semn viitorului său soț să se apropie. Namjoon era confuz, dar totuși a mers spre el. Și-a încolăcit brațele în jurul taliei logodnicului său. Celălalt i-a sărutat buzele înainte să se așeze, lăsându-l pe cel mai înalt să meargă să se schimbe.

    -Jimin... dragule, sunt sigur că este doar ocupat? a spus el și băiatul a gemut.

    -Dar au trecut câteva zile și nici măcar n-a vorbit cu mine! Poate că nu mă place atât de mult? Sau a găsit pe cineva mai bun zilele astea? Jimin vorbea incoerent și chiar și Jin era confuz.

    -Ok, Namjoon tocmai s-a întors acasă. Mă lași să îl întreb? a spus și cel mai tânăr a fost de acord. 

    -Dar nu vreau să creadă că sunt lipicios și... disperat, a spus el și cel mai mare a chicotit. 

    -Ești! a râs el și cel mai tânăr a gemut.

    -Ba nu sunt!

    -Oricum, lasă-mă să vorbesc cu el și te sun după? a spus el și cel mai tânăr a fost de acord. 

    -Scuze, salută-l pe Joonie hyung, a spus Jimin înainte să încheie apelul. Jin a zâmbit și și-a închis telefonul. Atenția lui era acum îndreptată spre Namjoon care tocmai ieșise din baie.

    -Cine era? a întrebat el, mergând spre pat. 

    -Jimin, a spus Jin, încolăcindu-și brațele în jurul gâtului celui mai înalt.

    -Oh, și? a întrebat, aplecându-se spre băiat și încercând să îi fure un sărut. 

    -Jungkook, a murmurat el înainte să pupe buzele lui Namjoon.

    -Jungkook? Ce s-a întâmplat cu Jungkook? a întrebat el confuz.

    -A spus doar că Jungkook s-a oprit din a-i duce pe copii la școală? Îi răspunde cu greu la mesaje și îl face să se îngrijoreze că și-a schimbat gândul și vrea pe altcineva, altcineva față de Jimin.

    Namjoon a râs.

    -Crede-mă. Este doar nesigur. Jungkook a fost ocupat zilele astea cu proiectele pe care i le-a dat tatăl său, atât. 

    Jin și-a încruntat sprâncenele.

    -E ok să le lucreze singur? a întrebat el și cel mai înalt a oftat.

    -Nu ar fi trebuit să lucreze singur, dar nu se pricep să comunice , Jungkook și tatăl său. Nu voi minți, nu se urăsc, doar că sunt amândoi încăpățânați și nu știu cum să se exprime,a spus el și cel mai scund a rămas tăcut, ascultându-l. Totuși îmi fac griji pentru Jungkook. Nu doarme prea mult și nici nu mănâncă. S-a suprasolicitat atât de mult încât nu îl pot opri, a spus el obosit.

    -Ei bine, Jimin este îngrijorat și mi s-a plâns o perioadă, a râs Jin. 

    -Dar spune-i. Nu e nimic pentru care să se îngrijoreze, e doar ocupat cu serviciul. 

    Jin a dat din cap în semn de înțelegere. 

    -Dar știi, sunt foarte fericit pentru ei doi. Jimin este foarte dulce și drăguț și nu spun asta doar pentru că îmi este prieten. 

    -Știu. Ei doi pur și simplu se potrivesc și chiar sper că vor sfârși împreună, a spus Namjoon și logodnicul său a dat din cap. 

    -Dar știi cine se mai potrivește? a întrebat el pe un ton de tachinare, un rânjet apărând pe fața celui mai înalt. 

    -Noi? a întrebat el, făcându-l pe Jin să râdă.

    -Dea, a spus el înainte să își conecteze buzele cu ale lui Namjoon.

    -Chiar dacă amândoi știm răspunsul, chiar am nevoie de o reamintire... una fizică, a murmurat Namjoon suav lângă urechea lui Jin, obținând un chicot.

    -Ok, băiat nevoiaș, a rânjit el, sărutându-se. Corpurile lor s-au împletit încet, bucurându-se să fie apropiați și intimi. 

O șansă să fii iubitUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum