O șansă să fii iubit

21

Autor Pov.

    Soarele apunea când cei doi băieți au ajuns în parc. Au părăsit cafeneaua imediat ce și-au terminat băuturile. Jungkook continua să se certe cu pisicile, lucru care l-a făcut pe Jimin să râdă mult de personalitatea lui.  Arăta drăguț ținând una dintre pisicile care au încercat să atace iar piciorul lui Jimin. Îi dădea o lecție acesteia în timp ce îi strivea fața jucăuș. I-a masat capul și a frecat-o sub bărbie încercând să o calmeze, după care i-a dat drumul. Surprinzător, pisica a stat liniștită lângă el în timp ce ei au mai stat câteva minute, pierduți. Jungkook s-a gândit că cel mai bine ar fi să meargă să se plimbe în parc crezând că e cel mai bun loc în care ar putea vorbi pentru a se cunoaște mai bine decât să meargă la o cafenea sau alt loc plin unde n-ar putea vorbi liber fără a le fi frică de faptul că cineva i-ar putea auzi.

    -Leagănele sunt goale, a spus Jungkook, împingându-l cu blândețe pe Jimin spre locul de joacă. Cel mai tânăr a zâmbit și l-a urmat. Așteaptă, a continuat Jungkook și a șters praful de pe leagăn. Vino și așează-te, a zâmbit el, ținând de frânghiile care susțineau leagănul.

    -Mulțumesc, a mormăit Jimin timid și s-a așezat. Spatele său înfrunta pieptul lui Jungkook. 

    Cel mai mare s-a aplecat și a șoptit încet "Cu plăcere" în urechea băiatului, făcându-i pe amândoi să râdă. 

    -Ține-te bine, a mormăit Jungkook înainte să îl împingă pe Jimin de la spate, făcând leagănul să se balanseze în față și-n spate. 

    Chiar dacă era fericit, Jimin nu a putut să oprească gândurile triste care îi invadau mintea. Jungkook a încercat să oprească leagănul când a observat că Jimin s-a oprit din râs. Auzind suspine încete, a simțit că ceva înăuntrul său s-a strâns.

    -Ești bine, Jimin? a întrebat el, stând în fața băiatului. Te-am rănit sau ceva? a mai întrebat el, îngrijorarea ivindu-se în voce. 

    -Nu... nu m-ai rănit, a răspuns Jimin, lacrimile ivind-se în ochi. 

    -Atunci de ce...? a întrebat Jungkook, întinzându-se să șteargă o lacrimă care îi curgea pe obraz. 

    -Nu știu... mai multe? Mă simt copleșit, a gemut el ușor și a lăsat mai multe lacrimi să îi curgă pe obraji. 

    -Copleșit? De ce? a întrebat cel mai mare, iar Jimin a rămas tăcut. Nu era sigur cum ar trebui să i se deschisă băiatului îl legătură cu asta. Hei, știi că poți să îmi spui totul, nu? a spus Jungkook, ghemuindu-se și sprijinindu-și mâinile de coapsele lui Jimin în speranța să nu cadă. 

    -Sunt doar... a început el, făcându-l pe Jungkook să se apropie... fericit? a murmurat el ușor și s-a uitat în ochii celui mai mare.

    -Fericit? Din cauza întâlnirii sau alt...

    Jimin a dat din cap și a zâmbit.

   -Mă faci să mă simt special, de parcă sunt o persoană importantă din viața ta. Ceea ce e nou pentru mine... Eu nu- nu m-am simțit niciodată așa, a spus el și a suspinat drăguț, încercând să își oprească lacrimile și făcându-l pe cel mai mare să zâmbească tandru din moment ce se uita la băiat. Faptul că încă ești aici înseamnă mult. Tu chiar asculți tot ce îți spun de parcă e cel mai important lucru din lume și adevărul e atât de simplu încât altora li s-ar părea prostesc... sau nu ar merita să fie menționat, a continuat el și Jungkook a dat din cap. 

    -Ajungi așa când ai copii, a chicotit el, făcându-l și pe cel mai scund să chicotească. Te face să îți concentrezi atenția pe lucrurile mărunte pentru a înțelege o persoană mai bine sau pentru a le înțelege emoțiile. Dacă ignori micile detalii, ignori și jumătate din om, a spus Jungkook, întinzându-se să mângâie obrazul lui Jimin. De aceea îmi pasă și mă bucur de micile conversații pe care le începi...  Nu sunt stupide, a zâmbit el și Jimin a rămas tăcut. 

    Cei doi s-au uitat unul la celălalt până când Jungkook a întrerupt concursul de holbat.

    -Vreau să am un angajament pentru cineva... Și măcar o dată am găsit pe cineva căruia chiar îi pasă să mă cunoască și mă place pe mine cum sunt și nu după câte mașini am sau cât o să moștenesc de la tatăl meu, a pufnit el, amintindu-și întrebările stupide pe care oamenii i le puneau la întâlniri. Tu ești diferit. Tu niciodată... nici măcar o dată... nu ai întrebat despre JEON Jungkook. Te-a interesat ce are treabă cu Jungkook, tată a doi și nimic mai mult. Simțea cum ochii îl înțeapă din moment ce propriile lacrimi țineau să cadă. Jimin a observat asta.

    Cei doi s-au înțeles. Au înțeles cum e când nimeni nu te acceptă pentru ceea ce ești și tot ce conta erau banii, plăcerea și beneficiile lor din toate astea. Și în final au găsit pe cineva care pur și simplu se potrivea din toate punctele de vedere. Nimeni nu putea înțelege asta mai bine decât cei doi. Lacrimile lui Jimin începeau să cadă când Jungkook a lăsat și el o lacrimă să îi curgă pe obraz. Era greu să se abțină, așa că a dat jos garda în fața băiatului și și-a lăsat emoțiile vizibile în fața celui mai tânăr ca să îi arate cât de obosit și cât de mult își durea iubire... grijă și atenție, lucruri pe care doar Jimin părea că poate să i le ofere. 

    Cel mai tânăr s-a trezit aruncându-se peste Jungkook, încolăcindu-și brațele în jurul gâtului său. Chiar dacă Jungkook și-a pierdut echilibrul și a căzat pe spate cu Jimin peste el, nu i-a păsat. De fapt, a rămas nemișcat, lăsându-l pe băiat să își exprime sentimentele, lucru pe care îl făcea și el. Lacrimi și chicote îi înconjurau în momentul de față. Bineînțeles cu prezența altor oameni cărora nu prea le păsa interacțiunile fericite dintre băieți. Erau fericiți. Și întâlnirea asta i-a ajutat să dezvolte mai multe sentimente unul pentru celălalt, sentimente pe care nu au crezut că le vor experimenta.