O șansă să fii iubit

49

Autor Pov.

  

    Jungkook și Jimin au ajuns în sfârșit acasă. Cel mai mare era puțin obosit și a adormit pe umărul celui mai tânăr în timp ce era condus acasă. Mâna stângă a celui mai mare a strâns pentru siguranță mâna stângă a lui Jimin, toată greutatea sa fiind pe el din moment ce își odihnea capul pe umăr, dar celui mai tânăr nu-i păsa pentru că era fericit că Jungkook se odihnea. Din păcate, trebuia să se trezească. A plătit șoferul în timp ce acesta parca lângă casa celui mai mare. L-a trezit pe Jungkook, scuturându-i blând mâna și chemându-i dulce numele.

    -Jungkookie? l-a chemat el, aplecându-și capul într-o parte, încercând să găsească un unghi mai bun ca să vadă fața lui Jungkook. Kookie? l-a chemat iar puțin mai tare.

    Cel mai mare a zumzăit în semn de răspuns, strângându-i mâna mai tare.

    -Kookie, am ajuns, te rog să te trezești? a murmurat el ușor, scuturându-i mâna. Jungkook era foarte epuizat, dar a dat tot ce a putut ca să își deschidă ochii. S-a uitat obosit în jur.

    -Suntem acasă? a întrebat el cu un ton destul de inocent comparativ cu cel pe care-l avea de obicei.

    Jimin a zâmbit și a dat din cap, încercând din răsputeri să nu scâncească sau să gângurească din cauza drăgălășeniei bărbatului. 

    -Lasă-mă să plătesc, a spus el, încercând să își scoată portofelul, dar s-a oprit când Jimin l-a apucat iar de mână.

    -Am plătit deja, i-a spus el zâmbit.

    -Dar- Jimin s-a încruntat.

    -Fără dar, hai să mergem, îl deranjăm pe șofer.

    Cel mai mare s-a uitat la șoferul care zâmbea stânjenit prin oglindă.

    -Scuze, s-a plecat înainte să îi spună lui Jimin să iasă. Cuplul a ieșit din mașină și i-au mulțumit bărbatului.

    -Sunt somnoros Jiminie, a spus cel mai mare, încolăcindu-și brațele în jurul talei celui mai tânăr, urmărindu-l obosit către ușă.

    -Știu, așa că hai să mergem înainte ca apoi să te poți odihni, a zâmbit el și cel mai mare a dat din cap.Îmi dai cheile? a întrebat el oferindu-i mâna lui Jungkook. Palma lui părea roșie și drăguță pentru cel mai mare. Jungkook a zâmbitk, odihnindu-și bărbia în palma lui Jimin. Jimin a fost surprins, dar a chicotit.

    -Kookie? Te rog, a gemut el drăguț, dar cel mai mare i-a dat un sărut pe palmă în schimb.

    Obrajii celui mai tânăr s-au înroșit înainte să intre înăuntru, simțindu-se stânjenit de acțiunea lui Jungkook.

    -Baby meu s-a rușinat de la un săruuuut, l-a tachinat el, dar ca răspuns a primit o bosumflare. Îmi pare rău, baby, hai să intrăm, a spus Jungkook râzând, băgând în sfârșit cheia în broască pentru a deschide ușa.

    -Ce zici să mergi să te întinzi în timp ce îți pregătesc ceva de băut sau poate de mâncat? a întrebat el, dar cel mai mare și-a scuturat capul.

    -Am nevoie doar de tine. Să mergem sus? i-a luat mâna lui Jimin și l-a tras pe scări. Nu era foarte răbdător așa că nu a așteptat ca cel mai tânăr să răspundă. Jimin era surprins, dar a mers împreună cu el.

    Cei doi au intrat în liniște în cameră. Amândoi nu s-au obosit să schimbe un cuvânt. Cel mai mare s-a întors, încă ținându-l de mână pe Jimin și făcând câțiva pași în spate în timp ce ochii îi erau fixați pe ambele mâini care se mângâiau una pe alta cu grijă. Fura câte o privire la fiecare două secunde și se simțea rușinat, dar în același timp și normal. Cei doi arătau de parcă aparțineau unul altuia, de parcă ar fi avut nevoie unul de celălalt pentru a fi compleți și cumva acest lucru era adevărat.

    -Mă voi schimba, a rupt Jungkook tăcerea, dându-i încet drumul la mână celui mai tânăr. Era ezitant.

    Jimin stătea tăcut, plecându-și capul și având ochii fixați pe picioarele sale de parcă erau cel mai interesant lucru din lume, chiar dacă în realitate era doar copleșit, stresat și puțin speriat, deși știa că Jungkook nu l-ar răni. A așteptat cuminte să se schimbe. Jungkook a mers spre patul său și s-a băgat sub pături, lăsându-l pe Jimin singur.

    -Minnie, l-a chemat el cu un zâmbet dulce pe fața. Ochii săi examinau corpul lui Jimin de la cap la picioare. Și-a lins buzele așteptând ca băiatul să răspundă.

   -Da? tonul celui mai tânăr era tremurător, dar încerca să ignore faptul că nervozitatea lui era vizibilă.

    -Vino aici. Jungkook a bătut patul. Te rog? a adăugat el, observând expresia surprinsă și speriată de pe fața lui Jimin. Nimic nu se va întâmpla, vreau doar să fii lângă mine, a continuat el, făcând ca obrajii băiatului să se coloreze într-un roz închis. Jimin a mers ezitant lângă Jungkook. S-a oprit la doi pași de pat. Jungkook s-a întors ca să doarmă pe partea dreaptă.

    -Alătură-te mie, a murmurat el ușor, examinând expresia facială a celui mai tânăr.

    -Dar nici măcar nu am făcut duș, e mai bine dacă- cel mai mare a chicotit, scuturându-și capul

    -Nici eu n-am făcut, așa că vii? a întrebat el iar, de data asta tonul lui fiind puțin trist, cumva doritor, dar trist.

    Jimin s-a uitat la hainele lui înainte să se uite la Jungkook, și a respirat puternic.

    -Pot să îmi dau... pantalonii jos? a întrebat el, de data asta cel mai mare fiind cel rușinat și cu obrajii închiși la culoare.

    -Sigur. Cel mai mare a tușit stânjenit, uitându-se oriunde, dar nu la corpul lui Jimin. Cel mai tânăr și-a presat buzele, încercând să își oprească un hohot de râs, dar a eșuat când și-a dat blugii jos.

    -Ce e așa amuzant? a întrebat Jungkook, ochii săi examinând dintr-odată din nou corpul lui Jimin. Modul în care coapsele lui Jimin erau tari și ademenitoare.... trebuia să se oprească din a avea gânduri ciudate, așa că și-a mutat privirea pe fața sa. Cel mai tânăr doar și-a scuturat capul și a murmurat un încet "nimic".

    -Haide, a spus Jungkook, făcând loc pentru cel mai tânăr. Jimin s-a întins ezitant în pat cu Jungkook, fiind stânjenit de faptul că avea doar boxerii, tricoul fără mâneci și hanoracul oversized. 

    Lui Jungkook nu-i plăcea spațiul dintre ei așa că a tras corpul iubitului său mai aproape, îngropându-și capul în gâtul celui mai tânăr și lăsând săruturi umede începând de la gât până sub urechea lui.

    -Am nevoie de tine, baby, a șoptit Jungkook, respirând obosit lângă gâtul băiatului.

    -Și sunt aici, a răspuns cel mai tânăr, bătând blând capul lui Jungkook și mângâindu-i după părul.

    Cel mai mare a zâmbit, strângându-l mai tare ca înainte pe Jimin. Ochii i s-au închis încet și respirația i s-a calmat. Se simțea confortabil să îl aibă în brațe pe băiatul de care îi place. Spera că atunci când se va trezi următoarea dimineață, aceasta va fi realitatea lui dulce și nu doar un vis.