O șansă să fii iubit

42

Autor Pov.

    Ziua mergea lin la școală. Jimin le-a dat copiilor timp liber ca să se joace pentru că trebuia să verifice niște teste scurte pe care le-a dat copiilor pentru a-i ajuta în caz că au probleme la subiecte precum matematica sau engleza. Și-a ridicat privirea ca să îi vadă pe Jiwoon și Hymei jucându-se singuri, stând la o masă în fundul clasei. Un zâmbet i-a apărut pe față, văzând cum Jiwoon îi fixa părul lui Hymei. Faptul că băiatul era grijuliu, dar în același timp nu își arăta afecțiunea în public, îl făcea să să simtă diferite lucruri pe dinăuntru. A văzut cum Jungkook îi tratata. Îi iubea și îi alinta, dar avea o limită la gesturile sale afectuoase, ei bine... Măcar pentru un timp scurt, mereu se întorcea la alintat după ce îi certa.

    Becul de deasupra celor doi a pâlpâit pentru câteva secunde înainte ca un "poc" puternic să sperie toată clasa, făcându-i pe elevi să țipe de frică în timp ce Jiwoon și-a înconjurat brațele în jurul surorii sale pentru a proteja. Ochii lui Jimin s-au mărit și a fugit spre cei doi, fiindu-i frică să nu fi pățit ceva. 

    -Hei, sunteți bine? a întrebat el îngrijorat, îmbrățișându-i pe cei doi înainte să se uite la bucățile de sticlă care-i înconjurat.

    -Sunt bine, a murmurat Jiwoon, uitându-se la sora lui.

    -Ești sigur? l-a întrebat Jimin pe băiat, acesta dând din cap ca răspuns pentru profesorul său. Și tu, Hymei? Ea plângea, sărind pe Jimin și ținându-l strâns când el a încercat să se îndepărteze ca să îi vadă fața.

    -Îl vreau pe appa, a plâns ea.

    -Scumpo, appa e la serviciu, nu poate veni acum. Ești rănită pe undeva? a întrebat el, mângâindu-i cu grijă părul. Ea și-a scuturat capul, încercând să se urce pe Jimin când a simțit cum cade. Voia să își îngroape capul în ceafa lui, căutând confort. Jiwoon a rămas tăcut, privindu-i pe cei doi.

    O emoție în interiorul lui Jimin l-a făcut să-și simtă stomacul tresărind, mintea sa galopând prin diferite gânduri legate de motivele pentru care se întâmplă astfel de lucruri. Totul era bine, dar dintr-dată totul pare a fi opus? Nu era sigur, dar simțea că trebuie să îl sune pe Jungkook să fie sigur că e bine, dar ceva în interiorul său spunea contrariul.

    Pe de altă parte, Jungkook era dus în grabă spre spital cu tatăl său. Cel mai mare examina fața fiului său în timp ce vinovăția se mărea în interiorul său.

    -Îmi pare rău, Jungkook-ah, a murmurat el obosit, privind cum doctorii îl luau pentru a-l trata. Minute mai târziu, Namjoon a ajuns, așteptând împreună cu el. 

    -Crezi că mă va ierta? a întrebat domnul Jeon, vocea tremurându-i. Namjoon a zâmbit.

    -Nu cred că se va simți bine să te vadă vinovat și trist deci da, te va ierta. Domnul Jeon a zâmbit, uitându-se în jos.

    -E adevărat... întrebat el, obținând atenția celui mai tânăr... că a găsit pe cineva?

    Namjoon a zâmbit.

    -Da, e un prieten de-al meu și de-al logodnicului mei, a spus el, gropițele fiindu-i vizibile când a murmurat ultimul cuvânt. 

    -O fată? a întrebat el, iar cel mai înalt a zâmbit ușor, scuturându-și capul. Un băiat? a întrebat el, primind o aprobare ca răspuns. E fericit? a întrebat el iar.

    -Din ceea ce am văzut, da, se potrivesc foarte bine. De asemenea, Jimin e educatorul copiilor lui Jungkook, a adăugat el și cel mai mare a rămas tăcut. Știind mai multe despre fiul său îl făcea să îi pară rău că nu a avut încredere că băiatul va putea găsi ușor o persoană pentru el fără ajutorul părinților. Regreta că l-a forțat să lucreze ca o pedeapsă, dar regretele nu ar fi salvat nimic acum.

    -Ai sunat-o pe soția mea? a întrebat el și Namjoon a dat din cap.

    -Da, se va duce să îi ia pe copii imediat ce termină școala. Nu voia să îi îngrijoreze, scoțându-i mai devreme, a spus el și cel mai mare a dat din cap în semn de înțelegere. 

    -Și băiatul știe? Că Jungkook a leșinat? a întrebat el, examinând fața lui Namjoon. 

    -Nu, nu l-am contactat. Se va agita foarte mult dacă o fac, credeți-mă, a oftat el, amintindu-și cum Jin vorbea mereu despre cât de sensibil e cel mai tânăr. E mai rău ca un copil. Se îngrijorează foarte repede deci e mai bine să păstrăm liniștea... măcar până se trezește Jungkook, a spus el, făcându-l pe domnul Jeon să zâmbească.

    -Pare drăguț... adăugat el.

    -Jimin? Este... sunt sigur că dumneavoastră și doamna Jeon o să-l plăceți, a zâmbit Namjoon larg. Înainte ca cel mai mare să răspundă, doctorul s-a apropiat de ei, acaparându-le atenția când le-a întrerupt conversația.

    -Domnule Jeon, s-a aplecat el înainte să se uite la Namjoon, aplecându-se și în fața lui ușor.

    -Doctore Lee, cum este? a întrebat domnul Jeon, uitându-se trist la bărbatul din fața sa. 

    -Nu vă îngrijorați, nu e nimic serios... cel puțin momentan. Ochii domnului Jeon s-au mărit.

    -Ce vreți să spuneți? a întrebat el și bărbatul a oftat.

    -Ar trebui să îi dați o pauză de la serviciu. E atât de stresat încât a ajuns în punctul în care și-a epuizat tot corpul. Are o lipsă mare de nutrimente și se somn. Dacă va continua să facă asta, s-ar putea ajunge la complicații prea mari pentru vârsta lui.

        -Acum cum e? a întrebat Namjoon și cel mai mare și-a ridicat capul, fiind dezamăgit de el însuși. Nu putea să nu se blesteme pentru că și-a făcut fiul să ajungă într-un astfel de stadiu.

    -Acum se odihnește. A fost mutat în camera VIP în urma cererii. Nu sunt sigur când se va trezi, dar poate o va face în câteva ore? Se va trezi când se va fi odihnit destul, a spus el și cel mai tânăr s-a ridicat.

    -Mulțumesc mult, doctore, a spus el și bărbatul a zâmbit.

    -E munca mea, nu trebuie să îmi mulțumiți, a spus el, înainte să se uite la domnul Jeon. Doar lăsați-l să se odihnească și nu-l mai obosiți, nu faceți aceleași greșeli. Știu că nu vreți să îi faceți rău, dar și dumneavoastră ați vizitat spitalul din același motiv, a spus bărbatul, făcându-și prietenul să chicotească obosit.

    -Îmi pare rău în legătură cu asta, dar mă bucur că e bine, mulțumesc, a zâmbit el, bătând umărul prietenului său când s-a ridicat. Eram foarte îngrijorat pentru el, zâmbetul său s-a transformat într-o linie subțire. 

    -Se va trezi, doar lăsați-l să se odihnească, a spus el și bărbatul a dat din cap.

    -Ei bine, trebuie să plec, poate ne vom întâlni cândva, a spus el și cel mai mare a fost de acord. Sună-mă când ești liber, a zâmbit el, privindu-și prietenul cum pleacă.

    Am mers în secțiunea VIP împreună cu Namjoon ca să își vadă fiul. Se simțea cumva ușurat deoarece condiția lui nu era foarte serioasă, dar cu siguranță își va oferi și sieși și lui Jungkook o pauză și o scuză pentru ce l-a făcut să simtă. În fine, nu voia să se termine cu el fiind un tată rău pentru că nu a fost niciodată. Relația dintre Jungkook și el era diferită în trecut și își dorea să se întoarcă la acele vremuri, doar că, din contră, chiar le-a stricat.