O șansă să fii iubit

19

Autor Pov.

  

    Cei doi stăteau la o masă într-un colț dintr-un restaurant. Avea o priveliște frumoasă, în ciuda locului ascuns în care se aflau. Cei doi tocmai au cerut comanda acum câteva momente. De când chelnerița i-a părăsit, ei au rămas tăcuți furându-și priviri unul de la celălalt. 

    -Pot să fiu sincer? a început Jungkook, speriindu-l pe celălalt care a dat din cap în semn de răspuns, în speranța că bărbatul nu va regreta că a venit sau nu va începe să formuleze scuze ca să plece așa cum obișnuiau să facă partenerii săi de întâlnire. Nu am plănuit prea multe pentru astăzi, a spus el stânjenit înainte să chicotească.  Am vrut să aleg ceva de care ești interesat, dar am realizat că nu știm prea multe unul despre celălalt, a continuat el și celălalt s-a îndreptat, dând drumul la aerul pe care îl ținea în el. Jungkook a observat și a zâmbit la faptul că Jimin era nervos. Ești chiar atât de stresat? a întrebat și băiatul s-a uitat la el.

    -Oh.. dea... s-a uitat stânjenit în jur, apoi direct în ochii băiatului. Ți-am spus cum obișnuiau să fie întâlnirile mele. Căutau scuze și mă părăseau. Unii dintre ei au mințit că vor merge la baie și dispăreau. 

    -Și îți e frică de faptul că voi face la fel, a conchis Jungkook făcându-l pe celălalt să dea din cap cu un zâmbet trist. Dacă nu aș fi vrut să fiu aici, nu aș fi venit sau nu te-aș fi întrebat să ieși la o întâlnire cu mine. Și-a întins mâna pentru a o ține pe a lui Jimin. Nu sunt sigur de ce ți-au făcut asta, dar sunt sigur au pierdut șansa de a avea un om frumos în viața lor, fie și ca prieten. Să spunem că vorbele lui Jungkook erau normale și nu însemnau nimic pentru Jimin ar fi o minciună. Era foarte recunoscător pentru vorbele celui mai mare, așa că s-a trezit lăcrimând. 

    Jungkook era pe cale să comenteze, dar chelnerița i-a întrerupt. Cât timp chelnerița așeza comanda lor pe masă, Jimin s-a scuzat pentru a se calma. Cel mai mare chiar ar fi vrut să îl urmeze dar nu era sigur dacă asta ar fi trebuit să facă sa nu, așa că a decis să îi lase băiatului ceva spațiu și puțin timp liber. 

    Jimin a intrat în baie și și-a dat cu apă peste față, uitând că s-a dat cu puțin machiaj pentru a acoperi defectele feței sale. S-a uitat la el, privind adânc în proprii ochi în oglindă, încercând să înțeleagă sentimentul ciudat care îi invada corpul. Toate astea erau noi pentru el. Era obișnuit să fie ignorat, chiar și cei care se oboseau să vină la întâlniri nu l-au făcut să se simtă așa cum a făcut-o Jungkook. Chiar dacă mintea lui era în dezordine, nu a putut să oprească amintirile cu el și Jungkook din a-i invada mintea. Bărbatul îl făcea să se simtă special chiar dacă nu au experimentat multe împreună. S-au văzut doar de trei ori înainte de această întâlnire și deja simțea multe sentimente diferite doar din simplul fapt că era cu el. Era un sentiment periculos și îl făcea să își pună multe întrebări. Nu a putut găsi un răspuns clar pentru întrebările sale așa că doar și-a șters fața și mâinile înainte să își aranjeze părul și să iasă din baie. Nu a realizat că au trecut mai mult de zece minute de când a intrat în baie. S-a întors și l-a găsit pe Jungkook așteptându-l. 

    -Scuze că am stat așa mult, a murmurat el ușor și cel mai mare s-a uitat la el. Jungkook a putut vedea vârfurile ude ale bretonului, ochii săi fiind roșii și pielea era mult mai naturală din moment ce a șters puțin din machiajul care era menit să îi acopere imperfecțiunile.

    -E ok. Te simți mai bine acum? a întrebat jungkook și băiatul doar a zâmbit. 

    -Da... scuze. Și-a mușcat buzele și s-a uitat în jos. 

    -Ar trebui să mâncăm? a întrebat el și cel mai scund doar a dat din cap înainte să apuce tacâmurile.