Visul unei cariere muzicale pare a fi doar o amăgire pentru un tânăr sărac de 18 ani, care lucrează pe bani puțini la un service auto, însă acest lucru nu le stinghereşte pasiunea lui și colegilor săi de trupă. Când speranța trăiește, prieteniile se...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
În scurt timp, Duncan ieși pe alee împreună cu Alta și Rooster. Era o zi călduță de început de mai, în care soarele, diamantul alb, orbitor, cu puzderie de spini irizanți tremura refectându-se pe suprafețele rotunde a mașinilor de pe stradă. Copacii erau înfloriți, şoselele măturate, iar în atmosfera asta începea povestea băiatului de optsprezece ani în primăvara lui 1980.
Altaira mergea veselă, țopăind împreună cu Rooster și ținându-l de mână pe fratele ei. Din când în când, îi arunca câte o privire veselă lui Duncan, gândindu-se cu entuziasm la ce făcuse înainte de a părăsi casa. Fetița primise pentru la școală un măr și un pachet de biscuiți, iar Duncan nu își luase nimic, pentru a-i lăsa ei. Alta știa că el nu avea să mănânce nimic în ziua respectivă, așa că, fără să o vadă el, strecură pachetul de biscuiți în rucsacul lui de muncă. Era mândră de isprava ei, fiindcă deși îngerașului îi plăcea să îl tachineaze sau enerveze uneori pe aiurit, îl iubea mult pe băiat.
În drumul lor spre școală, trecură pe lângă niște prăvălii, iar Altaira nu își putu feri privirea de vitrina unei cofetării, plină de prăjituri apetisante. Deși ar fi dorit mult să mănânce una, căci trecuse atât de mult timp de la ultima că le uitase complet gustul, fata nu îndrăzni să ceară, căci înțelegea foarte bine că nu aveau bani pentru așa ceva. Fratele ei observă cum fetița înghiți în sec și își întoarse apoi privirea, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, iar gândul că nu îi putea lua o amărâtă de prăjitură îl răni atât de tare încât cu greu își abținu lacrimile.
În scurt timp, traversară piața și bulevardul, ajungând în fața școlii generale cu aer prietenos și vesel, iar Duncan se lăsă pe vine și își luă surioara de mâini, apoi i le sărută pe rând.
— Noroc! Să fii fetiță cuminte, îi zâmbi el, încercând să își ascundă durerea provocată de întâmplarea din fața cofetăriei.
Altaira nici nu bănuia schimbarea de stare a fratelui ei, așa că se agață de gâtul lui cu brațele ei micuțe și îi oferi astfel o îmbrățișare caldă.
— Și tu să fii fetiță cuminte! îl luă ea peste picior, mângâindu-i părul brunet și ciufulit.
După care Alta izbucni în râs și fugi în curtea școlii la prietenii ei, lăsându-l pe Duncan să o privească contemplativ câteva secunde amuzat, după care să se îndrepte împreună cu Rooster spre service-ul auto. Cum nu mai avea timp să ducă câinele înapoi acasă, hotărî să îl ia cu el de acum înainte, căci Rooster oricum nu ar fi deranjat pe nimeni și astfel economisea mai mult timp în fiecare dimineață.
— Haide, Rooster! îl chemă băiatul pe micuțul cățel negru, căruia nu îi puteai stabili rasa, din cauza amestecăturilor de străbuni.
