Visul unei cariere muzicale pare a fi doar o amăgire pentru un tânăr sărac de 18 ani, care lucrează pe bani puțini la un service auto, însă acest lucru nu le stinghereşte pasiunea lui și colegilor săi de trupă. Când speranța trăiește, prieteniile se...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Vestea semnării contractului cu Early Sunset Records al lui Forbidden Abyss stâri reacții diferite tuturor celor care aflaseră în final de asta: Nina, Sylvia și Doreen începuseră să țipe fericite și să se îmbrățișeze; domnul Gill rămase mut de umire și îi felicită pe băieți emoționat, Viv puse entuziasmată o mulțime de întrebări, Altaira se lăudă tuturor prietenelor sale că fratele ei va fi o vedetă, iar mama lui Duncan începuse să plângă și să îi spună cât de mândră era de el.
În micul lor cerc social se crease o bucurie de nedescris, iar băieții aveau uneori impresia că trăiau un vis frumos. Nu e greu de imaginat reacția lor când au intrat prima dată în studio și au folosit aparatura de acolo, cu stângăcie și cu frica nebună de a nu strica ceva. După câteva sesiuni de înregistrări însă, au început să se obișnuiască și să se simtă mai în largul lor, iar producătorul James Dake nu ezita niciodată să își arate aprecierea și să îi încurajeze, căci știa că unor tineri pasionați, moralul trebuia ținut la cote înalte.
Dintre toți, Duncan era probabil cel mai recunoscător pentru șansa oferită, căci ăsta fusese visul lui de mic copil și de asemenea, el înființase trupa și compunea cântecele.
— Vă vine să credeți că suntem aici? îi întrebă el odată pe Seth și Oz, după ce terminară de înregistrat al şaptelea cântec din album.
— Eu încă am impresia că nu m-am trezit din beția de la Aliens, când Dake a vorbit prima dată cu noi, zise Seth gânditor.
— Doamne, cum am ajuns noi de la trei zăpăciți fără bani, la trei zăpăciți care cântă într-un studio de milioane de dolari?
Seth și Duncan începură să râdă la replica lui Oz și hotărâră împreună să ia o pauză.
— Oh, Duncan, începu la un moment dat Seth, cum mai merge cu Viv? Se mai bagă tâmpitul ăla între voi?
Duncan își dădu seama că prin tâmpit se referea la Elliot, așa ca zâmbi amuzat:
— Nu, nu chiar. De fapt, cred că mi-am făcut griji degeaba în tot timpul ăsta.
Cei doi îl priviră pe solist întrebători, stând pe canapeaua din studio — iar Duncan în fața lor, pe un fotoliu — și schimbară priviri confuze între ei. Lui Duncan i se părea comic că le stârnise aşa curiozitatea.
— Ce vrei să spui? întrebă Oz direct.
— Păi, doar că eu și Viv suntem împreună, zise apoi zâmbind și primind reacțiile de uimire ale celor doi cu amuzament.
Seth începu să facă tot felul de glume și să îl tachineze pe Duncan, până când se și ridică la un moment dat și începură să se lovească în joacă. Totuși, aiurelile lor încetară atunci când îl observară pe Oz privind podeaua melancolic, cu starea de euforie dată de album complet spulberată.
— Oz, ești în regulă? îl întrebă Duncan, iar Seth se ridică de pe solist și se duse să îi dea o îmbrățișare lui Oz, ca un adevărat prieten afectuos.
— Da, răspunse băiatul, puțin amuzat de gestul lui Seth. Doar că...tu și Viv sunteți foarte drăguți și m-ai făcut să îmi aduc aminte de Josephine cumva.
Duncan și Seth își schimbară priviri specifice, care spuneau amândouă "ups, am făcut-o puțin de oaie".
Josephine Wood fusese "singura femeie pe care am iubit-o vreodată" cum spunea Oz, și "tanti Jo", cum o numea Seth din cauza diferenței de vârsta de zece ani dintre cei doi. După ce Josephine își dădu seama că relația cu un tip atât de tânăr nu va funcționa pentru că ea voia să se căsătorească — pe atunci Oz avea doar 18 ani, iar ea deja 28 — se despărți de Oz, iar acesta nu trecuse niciodată într-adevăr peste. Se scursese un an de atunci, iar toboşarul încă se mai lăsa prins uneori de tristețe și de remușcări.
— Dar tanti Jo te-a iubit, încercă Seth să îl consoleze, deși nu fusese niciodată de acord cu relația lor. Doar că ea voia să se mărite şi tu nici nu terminasei bine liceul.
— Și ce dacă? M-aş fi putut căsători cu ea, Seth, răspunse el, lăsându-şi capul în mâini și simțind cum lacrimile i se scurg pe față. M-aş fi putut căsători...
— Nu, Oz, nu ai fi putut. Toată chestia asta, spuse Duncan, arătând în jur, toată chestia asta e și visul tău și nu ai fi putut să îl împlinești și să fii cu ea în același timp.
— Cum să nu?! Ah, ce prost am fost, ce prost am putut să fiu!
— Duncan are dreptate, interveni și basistul. Nu ai mai fi avut timp de Forbidden Abyss. Ar fi trebuit să îți iei un serviciu și să crești bebeluși. Ți-ar fi plăcut asta mai mult decât să fii aici și să înregistrezi cu noi?
Oz își șterse lacrimile și dădu din cap în semn negativ, rușinat de faptul că plânsese. Totuși, nu ar fi existat persoane mai potrivite în fața cărora să se descarce decât prietenii lui.
— Ştii ceva, Oz? spuse apoi Duncan după o tăcere lungă. Cred că ar trebui să dai tu titlu albumului. Îl poți numi chiar după ea, dacă vrei.
Seth aprobă din cap, iar Oz le zâmbi recunoscător.
— Mulțumesc. Dar nu știu dacă e o idee bună să îl numim după ea. M-ar urmări numele ăsta și mai rău după aceea. Dar...
Oz își șterse obrajii de lacrimile uscate și căzu pe gânduri câteva momente. Apoi își ridică privirea și le spuse prietenilor săi:
— Josephine avea o boală de piele cauzată de expunerea îndelungată la razele ultraviolete. Așa că propun să îl numim..."Ultraviolet".
