Visul unei cariere muzicale pare a fi doar o amăgire pentru un tânăr sărac de 18 ani, care lucrează pe bani puțini la un service auto, însă acest lucru nu le stinghereşte pasiunea lui și colegilor săi de trupă. Când speranța trăiește, prieteniile se...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Să lăsăm deocamdată la o parte entuziasmul băieților cauzat de semnarea contractului cu Early Sunset Records pentru primul album Forbidden Abyss, căci deși acum vorbeau numai despre asta și își făceau fel de fel de planuri, unul dintre ei avea probleme cu o fată și nu știa cum să-i dea de capăt.
De câteva zile, un tânăr nou, chipeș şi bogat se mutase în oraş, în clasa lui Vivian. Un eveniment ce ar fi putut părea minor stârnea însă controverse în mintea romantică și puțin paranoică a lui Duncan, căruia nu-i prea plăcea faptul că acesta se împrietenise cu Viv și o ducea acasă uneori, din moment ce avea drum în aceeași parte. Era conștient de faptul că Vivian prezenta în general un dezinteres major pentru băieți și nu era interesată de relații — Duncan fiind singurul băiat din viața ei care o făcuse să simtă primii fiori ai iubirii — însă nu putea să nu se frământe gândindu-se și întrebându-se de ce fata petrece atât timp cu noul ei coleg.
Era ciudat, căci în cazul lui Fred nu își făcuse asemenea griji, dar poate era din cauza faptului că Fred era urât și enervant, iar tipul nou, Elliot, era vânat de fete din motive evidente. Era un tânăr de 16 ani dichisit și rafinat, cu un zâmbet de tată și cu o pereche de ochi negri mari de cățeluș; era mai înalt decât Duncan, însă doar cu câțiva centimetri și Vivian îi zisese lui Duncan că Elliot obișnuia să povestească în general despre călătoriile lui din Asia.
Solistul îl văzuse prima dată pe acest iubitor de călătorii când Vivian anulă în ultimul moment plimbarea din apropierea lacului în schimbul realizării unui proiect de școală. Deși dezamăgit și rănit, Duncan înțelese și se prefăcu că nu îl deranjează, ba chiar dădu mâna cu Elliot când făcură cunoștință — iar Elliot îl privi disprețuitor și superior după ce află că lucrează ca mecanic și că se lăsase de școală.
Altă dată, era împreună cu Viv în parc și o asculta citindu-i poezii scrise de ea, în bătaia caldă a vântului. Erau întinși pe iarbă, iar fata stătea cu capul pe pieptul său și își citea opera, căci latura artistică a fetei ieșea la iveală foarte des; Viv își dorea schimbare și emoție și să-şi semene ființa în toate zările, la fel ca artificiile multicolore de Anul Nou, și rare ori realiza că izbutise cu ușurință să facă asta în sufletul lui Duncan.
Însă momentul lor profund fusese stârpit de Elliot, care se întâmpla să treacă prin parc și după ce o salută pe Vivian, începuseră să discute lucruri uzuale și superficiale câteva minute, iar Duncan începuse să se teamă de atunci că tipul ăla o va transforma pe Viv a lui într-o ființă obișnuită și plictisitoare, că o să o facă să își îngroape unicitatea într-un morman de resentimente.
Așa statură lucrurile câteva zile bune, zile în care băiatul nu găsi momentul potrivit deloc ca să-i dea și adolescentei vestea cea bună legată de album. Un timp, Duncan încercă să se vindece de răceala evidentă de care Vivian dădea dovadă față de el stând toată noaptea și înregistrând piese la studio, iar ziua lucrând în continuare ca mecanic. Totuși, într-o după-amiază târzie, pe la sfârșitul programului lui de lucru la service, Viv îi făcu o vizită neașteptată și Duncan se purtă rece, încercând să mascheze faptul că uitarea ei în ceea ce îl privește îl consumă încet și dureros.
— Mai ai de lucru? întrebă ea puțin melancolică, privindu-l pe băiat cu niște ochi ciudați, plini de văpaie fierbinți. Mă gândeam că poate vrei să vezi acvariul cel nou cu mine.
Duncan își ținu buzele strânse, încleștate câteva secunde, însă nu se putu abține din a-şi spune oful. Fără să o privească, uitându-se fix sub capota unei mașini, o întrebă:
— De ce nu îl întrebi pe Elliot? Probabil i-ar face plăcere și nu ar fi plin de ulei de motor.
Imediat ce auzi replica înțepătoare a lui Duncan, Viv rămase surprinsă și se apropie un pas de el:
— Oh, vrei să spui că despre asta era vorba? Elliot? De asta m-ai tot ignorat în ultimul timp?
Tânărul se miră de perspectiva ei de a vedea lucrurile și o contrazise, de data asta uitându-se în ochii ei triști:
— Eu te-am ignorat, Viv? Tu, care alegeai să îți petreci timpul în compania lui decât în a mea! Și care, atunci când am încercat să te țin în brațe, te-ai retras imediat și ai schimbat subiectul.
— Duncan...
— Și atunci când ai ales să mergi cu el la un nenorocit tur al muzeului de istorie, în loc să rămâi cu mine...
Duncan clipi de câteva ori la rând, simțindu-şi ochii umezi și capul greu.
— Am înțeles mesajul, Vivian, și nu am de gând să devin Fred. Nu mai pot să îți cerșesc afecțiunea, deși m-aş putea umili pentru tine în cele mai josnice moduri.
În ochii scânteietori ai lui Vivian se ivi o licărire şi își lăsă privirea în pământ, muşcându-şi buza până aproape la sânge.
— Doamne, nu simt nimic pentru Elliot! Nimic! Și nici el pentru mine! E fiul unui prieten de-al tatălui meu și nu știam de existența lui până să se mute, iar contextul cauzat de părinții noștri ne-au silit cumva să stăm împreună. Și nu regret că l-am cunoscut, pentru că e un tip cumsecade, dar...
Vivian încercă să își regleze respirațiile agitate.
— Vrei să știi de ce te-am ignorat, Duncan? izbucni apoi de-a dreptul într-o tornadă de emoții. Pentru că te plac! Pentru că te plac atât de tare încât mi se face rău!
Adolescenta îl privi intens în ochi, iar Duncan, cuprins de o euforie de nestăpânit, își lipi buzele umede de ale ei, mișcându-le flămând și înfierbântat peste gura sa delicată, care experimenta pentru prima dată un sărut. Și spre satisfacția băiatului, Vivian își băgă mâinile în părul lui răvășit, lăsându-le cale liberă brațelor tânărului spre spatele ei acoperit de materialul fin al unei rochițe de vară.
