Visul unei cariere muzicale pare a fi doar o amăgire pentru un tânăr sărac de 18 ani, care lucrează pe bani puțini la un service auto, însă acest lucru nu le stinghereşte pasiunea lui și colegilor săi de trupă. Când speranța trăiește, prieteniile se...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Duncan își trecu mâna prin șuvițele de păr rebele, privindu-le în oglindă cum revin la locul lor inițial, de data asta însă mai ciufulite decât înainte. Apoi își privi tricoul alb, care lăsa la vedere brațele lui tatuate; tatuaje pe care surioara lui le considera "un mod excepțional de prost de a-ți urâți corpul". Altairei nu îi plăceau nici pierceing-urile din buza de jos și din nara dreaptă ale lui Duncan și nu ezita niciodată să îi spună că arată ca un vagabond din cauza lor, cu toate că nu văzuse în viața ei un vagabond cu pierceing-uri.
După ce termină cu analizatul în oglindă, proces ce dură în jur de trei sau patru secunde, băiatul își luă geaca de piele și chitara de pe pat, părăsindu-şi dormitorul pentru a pleca la Aliens. Cum doamna Redmon lucra de obicei peste program, uneori chiar până la miezul nopții, Altaira era nevoită să rămână singură acasă și să "mă plictisesc de moarte", fapt ce nu îi convenea deloc. Ăsta fusese probabil și motivul pentru care se agață de piciorul stâng al fratelui ei și îl rugă disperată să o ia și pe ea.
— Încetează, Alta, ești prea mică ca să umbli prin baruri, îi explică Duncan răbdător, încercând să își elibereze piciorul.
Fetița se încruntă jignită și își încolăci mai tare brațele mici de membrele fratelui ei.
— Te roooog, Duncan! se smiorcăi ea, prelungind vocala o atât de mult încât cuvântul "rog" sună mai de grabă ca urletul unui lup la lună.
Băiatul reuși să își retragă piciorul și să o dea pe Alta la o parte din calea lui.
— Fii înțelegătoare, Alta! Te rog, fii fetiță cuminte!
Și astfel, Duncan o sărută pe frunte și părăsi casa fără ea, lăsând-o bosumflată în urma lui.
În fața casei sale, mașina lui Oz îl aștepta cu stăpânul său la volan, şi cu Seth în dreapta șoferului. Duncan le zâmbi și dădu să urce în spate, însă când deschise portiera, trei fete cu fuste scurte se găseau deja acolo. Acestea îi zâmbiră, în timp ce Oz îl anunță pe Duncan că va fi nevoit să "se înghesuie puțin". După ce își puse chitara în portbagaj, acesta se găsi între trei fete frumoase, care spre norocul lor, erau suficient de slabe încât să îi facă loc și lui.
— Ah, Duncan, începu Seth, ele sunt Doreen, Sylvia și Nina.
Puțin încurcat, neștiind dacă Seth începuse prezentările de la stânga la dreapta sau invers — cel puțin știa că cea din mijloc e Sylvia — tânărul dădu mâna cu toate, constatând după câteva minute de discutat toți șase că fetele nici măcar nu erau prostituate — cum obișnuia Seth să cheme — ci doar fete ceva mai ușuratice. Totuși, cea din stânga lui, Doreen, după cum aflase, părea să îl placă, căci nu ezită să îi ia apărarea atunci când Nina făcu o glumă nevinovată legată de înălțimea lui.
— Şi ce dacă e scund? spuse ea cu îndrăzneală. Tipul ăsta e sexy. Genul de sexy care te face să te oprești din mers pe stradă şi să fii lovită de autobuz când te uiți după el.
Comentariul ei îl făcu pe Duncan să roșească — deși din fericire nu văzu nimeni asta din cauza întunericului —, pe Sylvia să aprobe categoric, iar pe ceilalți doi băieți să își arunce priviri amuzate unul altuia. Până și Nina fu nevoită să recunoască adevărul, iar Seth îl tachină pe Duncan pe jumătate amuzat și pe jumătate ofticat:
— Ca să vezi! Ești aici de cinci minute și deja le-ai cucerit pe toate.
Drumul le-a luat mai puțin de cincisprezece minute, iar când au ajuns la Aliens, perechile s-au format imediat. Oz și Nina, care erau amândoi genul de persoane cărora le plăcea să ia lucrurile încet au făcut chimie imediat, Doreen își arătase atracția față de Duncan încă de la început, iar Seth și Sylvia erau deja ca și combinați.
Aliens era spațios și împânzit de lume. Luminile erau slabe, scoțând în evidență niște neoane roșii și albastre agățate pe pereți, iar mirosul de alcool și de țigări era proeminent și reîmprospătat la fiecare minut.
Cum Forbidden Abyss intrau pe scenă abia la ora opt, aveau o oră și ceva pentru a sta puțin să se pregătească, așa că cei trei băieți stăteau la o masă împreună cu partenerele lor, așteptând să își înceapă reprezentația. Cum Sylvia și Seth deja se înghițeau unul pe celălalt și nu erau prea interesați să vorbească cu ceilalți, Oz, Nina și Doreen îl priveau pe Duncan cum își acorda chitara, în timp ce băieții le explicau fetelor despre cum își înființaseră trupa.
Doreen nu știa ce să mai facă ca să îi atragă atenția lui Duncan, care îi ignora în mare parte avansurile, așa că fata se simțea nevoită să îl mai mângâie pe brațe, să se lipească de el cu pieptul ei generos sau să îi atingă piciorul pe sub masă.
— Versurile astea par foarte sensibile și romantice pentru o trupă de punk rock, observă Nina, citind cântecul scris pe bucata de hârtie a lui Oz, care o scosese la cererile acesteia.
— Asta pentru că le-a scris Duncan, îi explică el. Le-a modificat azi, în ultimul moment. Se pricepe la vrăjeli.
Toți trei zâmbiră amuzați, însă Duncan se simți puțin ciudat, pentru că în realitate acelea nu erau vrăjeli, ci erau sentimentele lui pure. Întâmplarea cu fata bărbatului blond din ziua respectivă de la service îl inspiraseră să îl modifice puțin, transformându-l aproape într-o poezie.
— E foarte poetic, Duncan, îi zâmbi Nina prietenoasă, care părea singura persoană în afară de el ce nu suferea de superficialitate.
Băiatul îi zâmbi înapoi și Doreen, geloasă, îi aruncă o privire dispretuitoare Ninei. Plictisit până peste cap de insistențele lui Doreen, Duncan se uită la ceas și îi anunță pe băieți că ar trebui să meargă în culise să se pregătească, așa că plecă împreună cu ei în direcția opusă intrării, nu înainte de a primi un sărut pe obraz de la Doreen.
