Visul unei cariere muzicale pare a fi doar o amăgire pentru un tânăr sărac de 18 ani, care lucrează pe bani puțini la un service auto, însă acest lucru nu le stinghereşte pasiunea lui și colegilor săi de trupă. Când speranța trăiește, prieteniile se...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
O serie de ciocănituri energice și scurte în ușa dormitorului lui Duncan îl făcură să deschidă pe jumătate ochii, trezindu-se întins pe burtă, cu o mână atârnată pe lângă pat și cu salivă la gură. Îi închise înapoi, fără să se miște, sperând ca zgomotul să înceteze, însă de data asta bătăile în lemnul castaniu deveniră mai violente și mai puternice.
Băiatul se încruntă mahmur, mormăind enervat că ușa e deschisă, iar după câteva secunde, o siluetă pitică și delicată aparținând unei fetițe de opt ani se strecură înăuntru, cu mâinile încrucişate la piept și cu o expresie gravă. Fetița, sora mai mică a adormitului, se apropie de patul fratelui său și îl privi nemulțumită cum încearcă să o ignore și să adoarmă la loc.
— Duncan! Trezeşte-te găgăuță! începu aceasta să îl zdruncine până când Duncan o împinse cu brațul ce îi atârna, iar fetița își pierdu echilibrul și căzu pe covor.
Enervată la culme, aceasta se ridică de pe jos și porni din nou la atac, de data asta băgându-i fratelui ei unul din degetele sale subțiri în ureche, știind că asta urăște cel mai mult. Duncan tresări imediat, încercând să o plesnească peste mână, — însă îngerașul se retrase la timp, iar adormitul se lovi singur peste ureche — și se întoarse pe spate, strigând iritat:
— Ce scârbos! Dispari, Alta!
Fetița, pe numele ei Altaira și poreclită Alta hotărî să nu se dea bătută atât de ușor, și cu un rânjet malefic, începu să tragă de pătura ce îl acoperea pe Duncan, dezgolind un trup atletic, însă lipsit de pătrățele sau de mușchi. Văzându-l pe fratele ei gol, purtând doar o pereche de boxeri, începu să țipe scârbită câte un "Eww" prelungit. Duncan se dezmetici imediat din cauza zgomotului și a senzației de frig și se ridică în capul oaselor buimac.
— Pentru Dumnezeu! De ce țipi, copil țăcănit ce ești? Ce naiba vrei de la mine? o întrebă Duncan iritat, pe un ton totuși foarte blând.
Altaira își netezi cele două codițe împletite brunete după ce se opri din țipat și încercă să acopere înapoi corpul lui Duncan cu pătura.
— Mami a zis că azi mă duci tu la școală. Și e deja târziu.
Băiatul își dădu ochii peste cap exasperat și se întinse înapoi cu capul pe pernă.
— Sunt ocupat.
Așa că Alta, în culmea disperării, își începu din nou tortura, ciupindu-şi și lovindu-şi fratele cu mâinile ei mici până când acesta se dădu bătut și coborî din pat. Cei doi se îndreptară apoi spre bucătărie, Duncan morocănos, iar Altaira mândră de reușita ei.
