Visul unei cariere muzicale pare a fi doar o amăgire pentru un tânăr sărac de 18 ani, care lucrează pe bani puțini la un service auto, însă acest lucru nu le stinghereşte pasiunea lui și colegilor săi de trupă. Când speranța trăiește, prieteniile se...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Duncan și Altaira căzuseră amândoi de acord ca mama lor să nu afle incidentul care avusese loc în urmă cu o seară. Deși fetița se alesese cu câteva vânătăi și nivelul ei de inocență scăzuse puțin văzând destrăbălarea din jur, Alta nu părea să fi suferit un şoc. Lui Duncan îi fusese teamă ca nu cumva cineva să se fi legat de ea sau să îi fi spus lucruri urâte, însă după cum o vedea pe micuță bine-dispusă și reîntoarsă în propria realitate înțelese că avusese parte de un mare noroc.
Sâmbătă, următoarea zi, după ce se întoarse pe la ora şase de la service — fiindcă domnul Gill era înțelegător și îl lăsa să plece mai devreme când avea acele mici concerte la Aliens - Duncan o găsi pe Altaira în sufragerie, construind un fort din pături, îmbrăcată într-o rochiță verde, fără mănânci.
— Ce dezastru ai făcut, Alta! se plânse Duncan, mângâindu-o în treacăt pe creștet. Ți-ai terminat temele pentru luni?
Fetița îl privi vinovată, apoi se ascunse în fort. După asta, băiatul auzi niște râsete venind dinăuntru și se poziționă la intrarea fortului, fiind, prima dată în viață probabil, prea înalt ca să facă un lucru - în cazul ăsta să intre acolo, după ea.
— Alta, lasă prosteala și termină-ți temele, îi spuse el serios, dar blând, privind-o cum stătea tolănită pe niște perne.
— De ce? Mă plictisesc foarte tare și e prea cald ca să mă concentrez.
— Dacă își faci temele, o să ai note mai mari la școală. Nu vrei asta?
Fetița dădu din cap în semn negativ.
— La ce îmi trebuie note mari? Oricum suntem prea săraci ca să merg la facultate și probabil o să fiu și eu croitoreasă ca mama.
Duncan oftă adânc și se simți dezamăgit să o vadă atât de resemnată, însă nu mai apucă să încerce să o motiveze, pentru că se auziră câteva ciocănituri în ușă și băiatul se duse să deschidă.
De cealaltă parte a ușii din lemn de stejar se afla un Oz zâmbitor, care fu imediat invitat în casă de către Duncan. Oz era un tânăr de 19 ani înalt, cu tenul bronzat și puțin cam slăbănog, căci acesta se îngrașa foarte ușor și ca să evite asta se înfometa adesea. Toată lumea îi spunea să se oprească, fiindcă va deveni anorexic și Seth chiar îi propusese să îi dea "regimul ăla sănătos pe care îl ținea sor-mea", însă lui Oz i se părea mult mai eficient să nu mănânce deloc.
— Care-i treaba? îl întrebă musafirul, uitându-se amuzat la fortul Altairei. Seth ți-a lăsat chitara aseară, parcă, nu?
Duncan încuviință cu un gest scurt și se așeză pe canapea.
— Mda...Seth ți-a spus de ce am plecat, bănuiesc, zise el, iar Oz îl aprobă.
— Oricum, eu am venit să văd dacă e totul în regulă și dacă poți cânta în seara asta...
— Bineînțeles, îl asigură Duncan. Asta dacă Alta nu-mi mai face vreo surpriză.
Din fort se auzi un râset colorat, iar cei băieți își zâmbiră amuzați.
— Oh, aproapo, să fi văzut ce dezamăgită a fost Doreen aseară, când a văzut că ai plecat pur și simplu.
Duncan își dădu ochii peste cap, însă nu apucă să îi răspundă prietenului său toboşar că Altaira își scoase capul prin intrarea în fort și întrebă serioasă:
— Cine e Doreen?
— Oh, Alta, nu știam că ești acolo, glumi Oz. Ce faci?
— Cine e Doreen? insistă ea curioasă.
— O fată, o lămuri Duncan.
— O fată căreia îi place de fratele tău, completă și toboşarul.
Altaira se prefăcu că vomită și apoi îl țintui cu privirea pe noul venit:
— Degeaba. Lui Duncan îi place de altcineva.
— Alta!
— Oh, serios? făcu Oz surprins.
Pentru gura ei spartă, Altaira fu trimisă în camera ei să își facă temele, fapt ce nu îi conveni deloc, pentru că mai întâi mai fusese și obligată să își strângă fortul de pături. După ce ea dispăru după ușă și se apucă să facă orice altceva, doar temele nu, băieții rămaseră în sfârșit singuri.
Oz îl privea pe Duncan întrebător, însă nu voia să îl sâcâie cu întrebări legate de lucrul de care Alta îl dăduse de gol. Prea tare. Îl încurajă să îi spună despre ce e vorba, însă Duncan dădu vina pe "aberațiile obișnuite ale Altairei", iar Oz hotărî să nu mai insiste.
După câteva minute plecară împreună la Aliens, unde trebuiau să se întâlnească cu Seth ca să cânte la ora opt. Hotărâseră să meargă pe jos, ca de data asta să poată consuma alcool, iar drumul păru puțin tensionat, căci Oz părea că ar fi vrut să spună ceva și nu îndrăznea. Prietenul său își dădu foarte limpede seama de asta și la un moment își drese glasul:
— Ascultă...sunt curios de ce ai venit la mine înainte să ne întâlnim la bar. E ceva ce vrei să-mi spui, Oz?
Toboșarul se uită în jos la Duncan și acesta îi citi imediat privirea nehotărâtă.
— Păi...da, dar nu știu dacă mai contează acum.
— Spune-mi oricum. E important?
— Nu o să îți pice prea bine.
— Spune-mi, Oz! Dacă e ceva grav, nu crezi că ar trebui să știu?
Toboşarul privi câteva momente asfaltul, gândindu-se puțin, apoi își ridică ochii hotărât.
— Da, da, ai dreptate. Să vedem...aseară după ce ai plecat tu, Doreen a fost foarte necăjită, ți-am spus.
Duncan încuviință.
— Și um...știi...Seth a...consolat-o...ştii tu...
Duncan îl privi pe Oz surprins și încurcat.
— Vrei să spui că Doreen s-a culcat cu Seth?
Băiatul cel înalt încuviință stânjenit şi îi rosti un "îmi pare rău" consolator lui Duncan.
— Pentru ce îți pare rău? râse Duncan ușurat. Eu nu știam cum să mai scap de ea!
Cu o privire încruntată de confuzie, Oz se opri brusc din mers și îl întrebă amuzat pe prietenul său:
— Serios?
Acesta încuviință categoric și astfel, liniștea serii de pe aleea umbroasă dispăru imediat într-un răsunet prelung de râsete.
