Visul unei cariere muzicale pare a fi doar o amăgire pentru un tânăr sărac de 18 ani, care lucrează pe bani puțini la un service auto, însă acest lucru nu le stinghereşte pasiunea lui și colegilor săi de trupă. Când speranța trăiește, prieteniile se...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Duncan mergea cu pași apăsați și posomorâți spre studiourile Early Sunset. Noiembrie anunța ploi și vânturi tăioase, iar lumea circula înfofolită în fulare groase și geci călduroase cu blană. Deasupra lui se întindea un cer gri și trist, care își vărsa cu amărăciune lacrimile peste bietul oraș înfrigurat, căci probabil și el văzuse cearta tinerilor de acum câteva zile și îi părea groaznic de rău de iubirea lor zdruncinată.
Și ce magie de frunze fermecătoare însemna pentru alți oameni toamna, cei cu sufletele avid de frumos colorate, aflați într-o veșnică corelație cu scurgerea timpului! Era evident pentru toată lumea că Duncan de acum nu mai era Duncan de altă dată. Mama lui îl rugase să vină și el la consilier, însă fiul ei refuzase cu desăvârșire "ajutorul superficial al unei străine care își face doar datoria și nu îi pasă cu adevărat de starea mea."
Îi era dor de Alta și de Viv. Însă nu realiza că spre deosebire de prima, pe care o pierduse pentru totdeauna, a doua făcea încă parte din lumea lui și îl iubea nebunește, așa că ar fi putut să o caute, însă era convins că Vivian nu dorește să îl vadă.
Tânărul ajunse în final la studio, unde îi găsi deja acolo pe Seth și Oz. Erau ocupați cu aparatura, însă când îl văzură intrând, îl salutară zâmbind, deși erau îngrijorați datorită stării lui.
— Hei, Duncan, ghici ce! zise Seth entuziasmat. Ultraviolet s-a vândut în 700.000 de exemplare!
Însă tânărul solist nu făcu altceva decât să aprobe din cap, fără să îi acorde prea mare atenție prietenului său. Își scoase chitara din husă, apoi se poziționă în fața microfonului și îi întrebă pe cei doi:
— Nu înregistrăm pentru noul album? Abia dacă am făcut două piese pentru el.
Însă Duncan nu era neapărat dornic de muncă, nu acum. Se simțea obosit și tracasat, amețit și deprimat, însă mergea pe principiul "hai să terminăm odată cu asta". Seth și Oz se uitară câteva momente unul la celălalt, apoi își luară instrumentele cuminți și se apucară să cânte.
După două ore de certuri și de eșecuri, hotărâră să ia o pauză și solistul se așeză extenuat pe canapea, sub privirile colegilor săi de trupă. Câteva ezitări mai târziu, Oz își făcu curaj să se ducă la el și să îi vorbească sincer, pe un ton matur și serios:
— Duncan, nu mai putem continua așa.
Tânărul se foi și se încruntă deranjat.
— Știu! Voi nu vă acordați cu mine deloc! Nu o să reușim să facem piesele alea dacă o ținem tot așa.
— Nu e vorba doar de piese, îi explică toboșarul. E vorba de noi și de tine în special. Mai știi ce ne-ai promis la primul nostru concert? Ca nu te mai droghezi. Cu toate astea, nu ai urcat niciodată pe scenă treaz, și culmea, nimeni nu a observat diferența în afară de mine și Seth.
— Ei bine, Dake e mulțumit de noi. Care e problema atunci?
— Problema e, interveni Seth, că nu vrem un solist drogat și nici nu vrem alt solist în afară de tine. E vorba de sănătatea ta aici, Duncan. De ce faci asta? Toată lumea vrea să îți fie alături, dar tu ne respingi pe toți și îți agravezi situația.
— Nu-mi mai țineți predici! se enervă băiatul. Știu bine ce fac!
Seth înghiți în sec, nehotărât dacă să îşi spună următoarea replică sau să tacă. Oz știa ce voia să zică și dădea negativ din cap, însă basistul, frustrat până în măduva oaselor, nu se putu abține și scoase tot pe gură:
— Oh, da? Așa cum ai știut ce să faci când Alta s-a îmbolnăvit prima dată? Așa cum ai știut din nou cum să te comporți când Viv a vrut să te ajute?
La vorbele astea, Duncan își ridică privirea care acum scânteia de furie și se ridică brusc de pe canapea, înaintând mânios spre Seth. Oz se grăbi să îl țină pe solist, care părea că are acum un atac de furie:
— Cine ești tu să-mi spui asta? strigă el în culmea nervilor. Nu ți-am cerut sfatul și nici nu am nevoie de el! Du-te dracu, Seth! Duceți-vă dracu amândoi!
Cu un gest brusc, de maniac, Duncan se eliberă din strânsoarea lui Oz, cu toate că toboșarul era mai înalt și mai bine făcut decât el. Își luă haina din cuier — chitara o uită acolo — și ieși din studio trântind violent ușa, ca mai târziu să se trezească din nou pe strada rece, plângând cu lacrimi înghețate de disperare.
