Capitolul 17 - Gripă în sezonul cald

68 8 0
                                    

                   În camera dezordonată a lui Duncan domnea o stare de relaxare totală

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

                   În camera dezordonată a lui Duncan domnea o stare de relaxare totală. Razele calde ale soarelui intrau prin fereastra cu draperii albastre, aducând cu ele căldura lui iunie în casă. Băiatul stătea la biroul său mic din lemn, retuşând și corectând din melodiile rămase de înregistrat pentru album, în timp ce Vivian îi citea Altairei dintr-o carte, stând întinse pe covor și râzând.

                    Uneori, Duncan își ridica ochii din caiet și le privea pe amândouă cu dragoste, bucurându-se nespus de mult în sufletul lui că cele două se înțeleg atât de bine și se poartă ca niște surori. Câteodată chiar realiza cât de mult seamănă una cu alta la diferite aspecte, căci amândouă erau supărăcioase și sarcastice când le enervai, dar iubitoare și zvăpăiate în compania personanelor apropriate.

                    Solistul de la Forbidden Abyss se întreba în unele momente cum era Viv când avea vârsta surorii lui, și şi-o imagina un fel de Altaira mai creață și mai înstărită. Îi plăcea gândul ăsta, deși nu știa cât de adevărat este, însă știa că oricum ar fi fost, le-ar fi iubit pe amândouă la fel de tare în orice circumstanțe.

                    Își aminti de prima dată când o văzuse pe Vivian, atunci când tatăl ei — despre care Duncan crezuse că e rus — venise cu parbrizul spart la service. Încă nu uitase ziua aceea şi putea încă să şi-o imagineze pe Viv în postura aceea superioară, îmbrăcată în rochița ei de vară. Câte se schimbaseră de atunci! Fata cu care credea că nu va avea nicio șansă din cauza diferențelor sociale era acum în camera lui, iar el o putea îmbrățișa sau săruta oricând voia.

                     Vivian se opri din citit când Altaira se ridică de pe covor și se trânti cu burta pe patul lui Duncan, plângându-se de o durere insuportabilă de cap. Adolescenta se apropie de ea și îi privi confuză fața roșie, apoi îi atinse fruntea și constată că e mult prea caldă. Duncan lăsă scrisul și veni lângă cele două îngrijorat.

                  — Ce s-a întâmplat, Alta? o întrebă pe tonul lui specific de tată, la care apela mai mereu inconștient când sora lui părea bolnavă.

                  — Îmi e rău și mă doare gâtul când înghit. Cred că o să vomit, zise micuța și ieși din cameră împleticindu-se, ducându-se în baie.

                        Duncan și Vivian o urmară și ei, însă Alta închise ușa băii și tot ce auziră cei doi adolescenți fură vărsăturile ei violente.

                      — Trebuie să o ducem la doctor, propuse Vivian.

                       Duncan își mușcă buza tulburat și privi peretele de lângă ușa băii, apoi hotărî să mai aștepte puțin, în speranța că Altaira se va face bine cu ceaiuri și odihnă. Adevărul era însă că băiatul și mama lui nu aveau suficienți bani pentru a o duce pe Alta la medic, din moment ce demisionase de la service ca să aibă timp pentru înregistrarea albumului. Însă dacă i-ar fi spus asta lui Viv, ea s-ar fi oferit să îi plătească consultația micuței, iar mândria lui Duncan nu permitea așa ceva.

                  — Alta, ești bine? ciocăni el la ușa băii, care se deschise în final, iar fetița ieși de acolo slăbită.

                       Duncan o luă în brațe și o duse în camera ei și a mamei sale, apoi o întinse pe pat și se așeză în genunchi, pe podea. Vivian apăru și ea câteva momente mai târziu, cu un ceai cald pe care Altaira refuză să îl bea.

                  — Poate că are gripă, sugeră Duncan.
 
                  — Vara? se gândi Viv. Puțin cam neobișnuit.

                      Cei doi rămaseră câteva minute cu fetița, gândindu-se cu ce ar putea să o facă bine, până când ceasul anunță ora de plecare a lui Duncan la studio.

                   — O să anulez sesiunea de azi, zise el, pregătindu-se să dea un telefon.

                   — Nu trebuie, îl anunță Viv. Rămân eu cu Alta. Oricum mama ta trebuie să se întoarcă de la piață în orice moment și o să vorbesc cu ea să mergem până la farmacie.

                    Băiatul le privi pe cele două gânditor, apoi, după mai multe încurajări din partea Altairei de a pleca, se hotărî să o facă. Le sărută pe fete pe obraz și părăsi casa cu sufletul greu, încercând să își implanteze în minte ideea că totul o să fie bine.

UltravioletUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum