Visul unei cariere muzicale pare a fi doar o amăgire pentru un tânăr sărac de 18 ani, care lucrează pe bani puțini la un service auto, însă acest lucru nu le stinghereşte pasiunea lui și colegilor săi de trupă. Când speranța trăiește, prieteniile se...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Ajuns acasă după cincea zi de neînțelegeri la rând cu trupa sa, Duncan urcă direct în camera lui și se trânti în pat. Avea nenumărate momente de frustrare, căci muzica nu mai mergea așa bine, și ca orice alt tânăr imatur, își găsea adesea alinarea în băutură. Nu era obișnuit cu ea și îl durea capul, vărsa de multe ori și își petrecea zilele singur, fără să aibă nici măcar o interacțiune umană exceptându-i pe Seth și Oz.
La înregistrări era mai mereu beat, la concerte tot timpul drogat ca să fie fericit pentru acele două ore de cântat. Producătorul Dake îl amenințase de foarte multe ori că va rupe contractul cu ei, căci se săturase până peste cap de firea neascultătoare și rebelă a lui Duncan.
Tânărul se tot întreba ce se va alege de viața lui dacă nu va mai putea scrie cântece, nu le va mai putea interpreta și va lucra la service toată viața lui. Scenariul ăsta nu îl încânta deloc, însă nu reușea nici să își găsească motivația de a schimba ceva. Până într-o zi când...o găsi.
Era acasă și dormise în acea zi de sâmbătă încontinuu. Când se trezi înfometat, își luă de la bucătărie ceva de mâncare și se reîntoarse în cameră, dând din întâmplare peste vechiul său caiet cu cântece care se terminase între timp și rămăsese abandonat. Acolo erau scrise toate versurile pentru Ultraviolet, pe lângă alte mâzgălituri și gânduri de ale lui. Îl răsfoi câteva minute bune, până când dădu peste un paragraf scris în timpul verii, care îl făcu să tremure de emoții și să îl umple de regret și lacrimi:
"Era ceva fascinant și tulburător la ea cu siguranță. Nu știam însă dacă acel ceva e privirea aceea goală, ironică și transparentă, mersul țâfnos și încrezător, sau zâmbetul specific, de multe ori înfrânat de către ea când dorea să mă deteste și nu izbutea. Totuși, într-un fel enigmatic, dureros, ca un cuțit încins care îți seceră inima, chipul acela palid, cu bărbie mică, deloc proeminentă, a început să mi se profileze până și în clătitele uscate și seci de la micul dejun, făcându-mă să adorm noaptea cu trei litere gravate pe buze, pe vârful limbii și în adâncul minții: V-i-v, V-i-v, V-i-v.
E incredibil de greu să descriu în cuvinte dragostea mea pentru Vivian. Căci de fiecare dată când mă gândesc la ea, sufletul meu romantic e cuprins de frisoane și devine amorf. Îl simt zbătându-se în trepidații energice, sufocante, și încep să mă simt acaparat de dragostea ei înăbuşitoare și adâncă, atât de greu de atins."
Datorită acestor rânduri se ridică atunci din pat și se îmbrăcă în grabă, mergând cu pași repezi și hotărâți în locul în care știa că se află prietenii lui — la studio, căci ei rămăseseră să ajute la reparea unui echipament care suferise câteva stricăciuni. Când intră în încăpere, băieții fură surprinși să îl vadă, iar Duncan, fără să îi salute măcar, se apropie de ei și începu să vorbească precipitat:
— Regret tot ce am spus! Nu am să mă mai ating de alcool sau de droguri, jur pe ce am mai sfânt! Știu că am fost un dobitoc și nu ați meritat nicio secundă să mă port așa cu voi. Credeam că nimeni nu poate să înțeleagă prin ce trec și am fost un măgar cu toată lumea...nu mă aștept să mă iertați...v-am pus carierele în pericol și vouă, nu doar mie, și va înțeleg dacă...
— Duncan, oprește-te, îl întrerupse Oz zâmbind. Nu am fost supărați pe tine niciodată și te-am iertat de mult.
— Serios? șopti șocat solistul, apoi un zâmbet larg îi apăru pe față.
— Da, zăpăcitule! îl asigură Seth, îmbrățișându-l strâns.
Oz se alătură și el îmbrățișării, însă momentul lor frumos de împăcare fu întrerupt de un James Dake serios, care intră în încăpere cu un aer grav și le zise:
— Băieți, avem de discutat.
Cei trei își întoarseră privirile spre el tensionați.
— Nu am vrut niciodată să fac asta, dar datorită comportamentului iresponsabil a lui Duncan, mă simt nevoit să închei aici afacerile cu Forbidden Abyss.
Șocați, cu inimile bătându-le puternic, cei trei tineri se pregăteau să spună ceva, însă producătorul ridică un deget în fața lor și nu le dădu permisiunea:
— A fost o decizie grea și nu sunt fericit să fac asta, însă cred că am îndurat și eu destule. Am crezut că mă încurc cu niște muzicieni la început de drum, nu cu niște copii imaturi. Am avut mereu încredere în Forbidden Abyss ca trupă și încă mai am, dar nu mă mai simt în stare să produc eu piesele pentru ea. Aveți o zi la dispoziție să vă strângeți lucrurile.
Și astea fiind spuse, James Dake părăsi studioul dezamăgit, lăsându-i pe cei trei să proceseze tot ce se întâmplase.
