Visul unei cariere muzicale pare a fi doar o amăgire pentru un tânăr sărac de 18 ani, care lucrează pe bani puțini la un service auto, însă acest lucru nu le stinghereşte pasiunea lui și colegilor săi de trupă. Când speranța trăiește, prieteniile se...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Forbidden Abyss erau pe scenă de doar zece minute, însă lumea deja părea mai vioaie și mai bine dispusă. Era incredibil cum oamenii se trezeau din beții ca să-i asculte sau își spuneau "mai rămânem la melodia asta și după plecăm", după fiecare cântec, căci la Aliens băieții erau ca niște staruri. Oamenii care frecventau cu sfințenie barul îi cunoșteau bine și foarte mulți dintre ei se declaraseră fani, iar asta îi motiva mult pe cei trei membrii ai trupei.
O grămadă de oameni ieșiseră să danseze, strigând încântați și făcând un vacarâm de nedescris. În mulțime, Duncan o zări pe Doreen care dansa cu Sylvia și Nina, și privindu-i tenul catifelat și părul lung, încâlcit, își aminti de discuția lui cu Seth care avusese loc în urmă cu câteva minute în culise.
— E clar ca lumina zilei că Doreen e topită după tine. De ce nu profiți în seara asta?
Atunci Duncan stătu pe gânduri câteva secunde apoi ridică din umeri.
— Nu prea e genul meu.
— Dar arată foarte bine, argumentă Seth. Eu pe ea pusesem ochii, nu pe Sylvia, dar mă rog, dacă ea te vrea pe tine...
Iar acum Duncan o privea pe Doreen din spatele microfonului, așa libertină și vulgară cum era ea și realiză că nu ar putea fi niciodată cu o astfel de fată, pentru că ar fi căutat tot timpul acea privire transparentă, acea atitudine sfidătoare și acea indiferență chemătoare cu care era înzestrată fata bărbatului cu parbrizul spart, exact acele lucruri pe care Doreen nu le avea. Era frumoasă și disponibilă, dar prea ușor de obținut, iar Duncan era atras de respingere.
Și totuși, nimeni nu spusese că ar trebui să se însoare cu Doreen sau să își mai continue interacțiunile cu ea vreodată, așa că se gândi că o noapte cu ea nu l-ar omorî, poate în felul ăsta ar fi reușit să își mai reprime melancolia și dorința de tandrețe care îl stăpâneau. Aşa că băiatul îi făcu cu ochiul la un moment dat, în timpului refrenului ultimului cântec din seara respectivă, iar Doreen se prinse imediat de gestul lui și îi zâmbi șiret.
Privind mulțimea plină de oameni, lui Duncan i se păru pentru o secundă că o văzuse pe Altaira, iar halucinația asta îl tulbură pentru câteva momente, greșind o bună bucată din solo-ul lui la chitară. Își scutură apoi capul, dar i se păru că o vede iar și de data asta rămase cu privirea ațintită în mulțime, scanând cu ochii mai ageri ca niciodată încăperea.
Și iat-o! Micuța Alta în carne și oase la Aliens, îmbrâncită și aproape călcată în picioare de lumea agitată, cu o expresie speriată pe față. Lui Duncan i se tăie respirația și aproape îi cedară genunchii, însă spre norocul său, era deja finalul cântecului, așa că coborî grăbit de pe scenă, iar Seth, confuz, își luă el la revedere de la fani.
Băiatul încercă să își facă loc prin mulțimea turbată de exaltare, uitându-se disperat după surioara lui, însă nu dădu de ea deloc, așa că după vreo cinci minute ieși afară, în fața barului, unde pustietatea domina străzile întunecate şi o găsi plângând în brațele fetei de dimineață de la service. Rămase atât de surprins de imaginea aievea din fața lui, încât o secundă se întrebă dacă nu cumva aiurează de tot, însă întreaga scenă era adevărată.
— Alta! o strigă el, iar fetele își ridicară privirea spre solistul lui Forbidden Abyss și rămaseră la fel de surprinse la vederea lui ca și el.
Altaira alergă imediat la fratele ei plângând, iar Duncan o luă în brațe, în timp ce fetița stătea agățată de el ca o maimuță. O mângâie ușurat pe creștet, șoptindu-i să se liniștească, apoi privirea lui o întâlni pe cea a adolescentei care o găsise pe micuța fugară. Fata se uita la cei doi zâmbind slab, însă Duncan observă cum corpul zvelt îi tremură și în privire are o urmă de panică.
— Mulțumesc că ai găsit-o, îi spuse el, deși știa că fusese doar o simplă întâmplare.
— Nicio problemă, îi răspunse aceasta, încercând să își ascundă neliniștea deja mult prea evidentă.
— Ești în regulă? o întrebă el, apropriindu-se. Pari speriată...
Probabil în momentul acela, după ce pățise, fata cu păr cârlionțat s-ar fi temut de Duncan cel tatuat, care ieșise dintr-un bar rău famat dacă nu ar fi ținut în brațe o fetiță drăgălașă. Afecțiunea lui față de Altaira o liniști pe adolescentă, care își lăsă capul în pământ și îi explică:
— Mă duceam acasă și niște golani s-au luat după mine. Am început să alerg, dar păreau că mă prind din urmă și norocul meu a fost că un bătrân a ieșit dintr-o prăvălie și a urlat că o să cheme poliția. Probabil nu l-ar fi băgat în seamă, dacă nu ar fi fost însoțit de încă doi bărbați musculoși.
Apoi fata își șterse urmele de lacrimi și se adună:
— Dar sunt bine. Sper că și ea e, zise apoi, uitându-se la Alta.
Duncan simțea în piept o apăsare ciudată, dată de gândul la ce făcuse Altaira și amplificată și mai rău de imaginea golanilor care ar fi avut să profite de adolescenta din fața lui. Era aproape de necrezut că o întâlnise din nou, în aceeași zi și acum ea îi vorbise, când, probabil, dacă s-ar fi reîntâlnit în alte circumstanțe, ea nu l-ar fi băgat probabil deloc in seamă.
— Cred că o să fie bine, zâmbi el ușor forțat. Ştii, poate ar trebui să te conducem noi acasă.
— E în regulă...nu trebuie, zise ea politicoasă, deși în realitate s-ar fi simțit mult mai în siguranță aşa.
— Dacă vin din nou golanii după tine? ripostă Alta, ridicându-şi brusc capul. Duncan e puternic, să știi. Aproape că are mușchi.
Fata râse la auzul replicii Altairei, în timp ce Duncan își mușcă buza stânjenit. Era atletic, dar nu musculos, iar de când începuse să ridice niște greutăți, Altairei îi intrase în cap că fratele ei avea să facă mușchi.
La insistențele copilei, adolescenta acceptă să ia autobuzul împreună cu ei, așa că cei trei porniră spre stație, ceva mai liniștiți decât în urmă cu câteva minute.
