Am rămas fără cerneală
Și fără pergament,
Așa că am scris pe pielea ta.
Te-am dezbrăcat
Și mi-am scris povestea vieții pe claviculele tale,
Cu un briceag
Apoi cu buricele degetelor am scris despre iubire
Pe încheieturile tale,
Cu sângele tău
Și despre valuri, îngeri și stele
Pe coapsele tale.
Apoi te-am lăsat să umbli gol prin lume
Așa, cu toată povestea universului scrijelită pe tine
Să te vadă toată lumea
Atât de vulnerabil,
Ca un înger căzut în propria cenușă
Să râdă de tine,
Să te scuipe,
Să îți judece cuvintele și cricumvoluțiunile.
Poate așa vei înțelege
Ce simt atunci când scriu.
