31-Operațiunea Hobi-hyung 1

329 36 16
                                    

Yoongi:
A doua zi a început interogarea lui Hobi.
Jungkook a trebuit să plece la psihiatru azi așa că m-am ocupat singur de Hobi. Am început spunându-i că, deși suntem foarte apropiați, nu știu nimic despre el. Așa că i-am pus tot felul de întrebări: ce muzică îi place,ce culoare îi place, ce sport îi place (da la aia era cam evident răspunsul) și tot așa până când...am lansat bomba:
-Și...ai de cineva de care îți place?
-Ce-i cu întrebarea asta ? spune el lovindu-mă în umăr. Încerci să te dai la mine sau ceva?Acum cât timp îi Kookie plecat? Vezi că te spun lui Jungkook!
-Nu te flata singur ! Eram doar curios!spun dându-i un pumn ușor în burtă. Acum spune-mi răspunsul!
-Ei bine...face el o pauză. De ani de zile mi-a plăcut de cineva,dar e doar o iubire neîmpărtășită și am decis că voi încerca să trec peste.
-Și de unde ști că nu te place și persoana respectivă? Te-ai confesat și te-au respins?spun eu care vreau să știu toate detaliile.
-E într-o relație... spune uitându-se în pământ.
-Cine e acea persoană?
-E...Jimin, spune și eu casc gura. Știu, sunt un prieten groaznic...
-Nu , hyung! Nu poți să zici așa ceva. Nu-i vina ta! Nu poți să-i dicteze inimii ce să simtă. Nimeni nu te învinuiește pentru nimic,spun și îl iau într-o îmbrățișare în timp ce el plânge.
Am stat cu el până s-a calmat și apoi l-am condus până la sala de dans pentru că aveam antrenament.
.
.
.
Hoseok:
Am ajuns în vestiar ,am început să mă schimb,dar brusc lacrimile curgeau pe fața mea fără să-mi dau seama. Cu mine mai era unul dintre boboci , Felix Lee.
-Hyung, ești ok?spune venin lângă mine. Ai pățit ceva ? Te-ai lovit?
Eu mi-am șters lacrimile și am spus doar "da" pe un ton atât de rece și care nu îmi era deloc specific mie.
-Nu mă minți, hyung. Ce ai pățit? întreabă el din nou.
-De ce îți pasă atât de mult de mine ,copile? Nu mai bine te-ai antrena la dans sau ți-ai face încălzirea? Nici nu mă cunoști atât de bine...
-Nu contează asta , hyung. Eu sunt foarte bun la rap ,dar am venit la orele de dans numai că mi s-a părut că ești super cool. Ești un instructor foarte drăguț și bun cu toată lumea, normal că îmi pasă de tine. Poți vorbi cu mine! Eu sunt aici să te ascult.
  Și uite așa am început să îi împărtășesc toate gândurile mele uni copil cu doi ani mai mic ca mine. M-a luat în brațe în momentul în care lacrimile au izbucnit ca un izvor și, dintr-un motiv sau altul, simțeam că îl știu de ani de zile.

Notă: Mulțumesc ARMYs care l-ați sugerat pe Felix din Stray kids (să-mi spuneți dacă vreți să vă etichetez),pare un băiat ok,dar nu mă așteptam să fie atât de tânăr. Damn ! Oricum sper că v-a plăcut acest scurt capitolul. Ne vedem auzim pe sâmbătă. Cu drag, Autor-kun 💜

why wont you love me like i do?-yoonkookUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum