why wont you love me like i do?-yoonkook

Cap.4- regăsirea

Perspectiva lui Jungkook:
-Min Yoongi...
Eram în șoc,eram Jungshook. Mă aflam lângă fucking Min Yoongi , cel mai bun prieten al meu din copilărie, primul meu prieten pe care l-am avut vreodată, singura persoană care m-a făcut vreodată să îmi pun sub semnul întrebării sexualitate.
O lacrimă a curs pe obrazul său ,iar eu am simțit ceva cald și lichid pe față.
-  Jungkook ... Te-ai întors,a spus el ștergându-și lacrima și prefăcându-se că nu-i pasă.
-  Așa se pare,am spus eu zâmbind.
- Hei! Băieții din ultima bancă! Tăceți! Urlă profesoara.
- Scuze , spun eu în timp ce Yoongi își pune capul pe bancă.
Cred că n-am mai simțit atâta fericire de mult. Nimic nu se compară cu fericirea pe care o ai când regăsești persoana cea mai dragă ție.
.
.
.
Perspectiva lui Yoongi:
Acum înțeleg cum vine faza cu "cere și ți se va da" . Kookie era lângă mine . Persona de care am fost îndrăgostit de atâta timp era lângă mine. Singura persoană care m-ar putea scoate din întunericul în care mă aflu era în banca de lângă mine. Îmi venea să plâng ,dar nu-mi permit să plâng de față cu restul. Odată ce clopoțelul a sunat și am vrut să mă ridic, Jungkook m-a prins de mânecă.
- Hyung... Avem lucruri de recuperat.
M-am uitat la el ca și hipnotizat .
- Hai pe acoperiș atunci,spun eu fără să dau vreun semn de emoție .
Jungkook m-a urmat pe holurile școlii până am ajuns pe acoperiș. M-am bucurat să-l aud pe Jungkook că îmi spune hyung la fel cum obișnuia . Mereu mi-a spus hyung pentru că ,unu la mână ,sunt mai mare decât el cu câteva luni , și doi la mână,  mereu a spus că mă comport foarte matur .
Am mers pe acoperiș și primul lucru care 
s-a întâmplat a fost faptul că Jungkook m-a îmbrățișat,iar eu am izbucnit în lacrimi și l-am îmbrățișat înapoi.
- Ce dor mi-a fost de tine, Kookie! Nu credeam că te voi mai revedea.
Am putut să-l simt și pe el cum plânge.
- Sentimentul e reciproc, Yoongi-hyung,a spus el printre lacrimi.
Știu că ,de fapt, sentimentul ne e reciproc. Sunt conștient de faptul că Jungkook nu mă iubește la fel cum îl iubesc și l-am iubit eu . Totuși, mă bucur de faptul că i-a fost dor de mine.
Am stat îmbrățișați ceva timp,iar mai apoi am început să discutăm despre tot ce s-a întâmplat în ultimii ani. Kookie a fost șocat să afle de faptul că sufăr de depresie,la fel cum eu am fost șocat de faptul că el suferă de personalitate multiplă. Mă doare sufletul să știu că amândoi am suferit unul fără altul,dar că tot nu vom ajunge împreună . Știu că Jungkook e straight,iar eu sunt bi ,dar asta nu înseamnă că nu am voie să visez  că într-o zi vom ajunge împreună. Mă bucur că e cu mine în clasă pentru că astfel vom avea timp să discutăm despre tot și toate.
Notă: îmi pare rău că nu prea am mai scris, m-am concentrat mai mult pe lecțiile de desen decât pe carte și îmi cer scuze pentru asta. Pare că deja povestea a început să prindă contur. Sper că vă place și că nu v-ați lăsat de ea. Apreciez faptul că cineva chiar citește ceea ce scriu .
Autor-kun.